Carmen Bendovski in dialog cu D.P. Aligica: Despre criza si nu numai…

Carmen Bendovski: Dragos, ai tot spus,  relativ la magnitudinea si natura crizei ca e prematur sa ne pronuntam pentru ca nu avem date. Asta era acum 2-3 saptamani. Cum stau lucrurile acum?

DPA: Semnalul datelor a inceput sa se degajeze -chiar si in Romania- de bruiajul si confuzia zgomotului de fond. Numerele sunt inca foarte neclare – si aici atat mass media cat si autoritatile epistemice, administrative si politice poarta o mare parte din vina. Dar asa neclare cum sunt ele, spun fara ambiguitate un lucru:

Am trecut dintr-o situatie definitia ca una de incertitudine intr-o situatie definibila ca una de risc. Actualele masuri – care erau justificate intr-o situatie de incertitudine, NU mai sunt justificate in momentul in care am intrat intr-o situatie de risc SI structura riscului este cea indicata de actualele numere.

Carmen Bendovski: Ce inseamna asta, mai precis si mai simplu?

DPA: De obicei analizam situatiile de decizie in functie de datele pe care le avem privind tipul de fenomen cu care ne confruntam. Incepand cu Frank Knight, marele economist american, spunem ca suntem intr-o situatie de Risc cand nu cunoaștem cum va evolua situatia, dar putem măsura probabilitatile evolutiilor posibile.

Pe de altă parte, spunem ca suntem intr-o situatie de Incertitudine daca nu avem toate informațiile de care avem nevoie pentru a stabili cote precise de probabilitate privind evolutiile deci nu putem spune nimic nici macar estimativ privind evolutiile viitoare. Decizia si strategia personala sau publica este evident diferita cand poti calcula probabilitati, fata de situatia in care nu o poti face. E o diferenta radicala de abordare.

In cazul crizei virusului, avem acum un inceput de intelegere a probabilitatilor si riscurilor. Putem compara in acest moment cu alte tabele de risc social, epidemiologic sau tehnologic.

In acest moment, cu actualele date pe masa, putem spune: masurile NU se mai justifica. Daca datele se schimba, revenim si spunem daca se justifica sau. Dar asa cum incep datele sa se degajeze, masurile NU mai au justificare. Comparatia simpla in acest moment cu alte tabele de risc social, epidemiologic sau tehnologic spune un singur lucru. Si acest lucru este ca ceea ce se intampla acum este absurd.

A pretinde ca suntem in continuare intr-o situatie de incertitudine ce justifica tot felul de speculatii si scenarii apocaliptice -si deci un tip de masuri adecvat acelor scenarii pandemice- este lipsit de onestitate intelectuala si profesionala, este lipsit de profesionalism si este in ultima instanta iresponsabil social. Indraznesc sa spun ca de la un punct este chiar criminal.

Carmen Bendovski: Dragos, cu o biata diploma in filologie, indraznesc sa afirm ca “datele asa neclare cum sunt” care produc o concluzie lipsita de orice “ambiguitate” este un rationament cel putin derutant pe forma si pe fond. Poate elaborezi.

DPA: Sa explic: Cand zicem “date neclare” zicem: Nu stim CU PRECIZIE cat e mortalitatea pentru ca numerele floteaza in functie de factori politici, administrativi, mediatici sau metodologici. Dar, neclare cum sunt, ele ne spun deja, pe masura ce se acumuleaza, ca Mortalitatea NU este de 10%, nici de 5% nici de 1%. Deci putem spune ca stim ceva, “lipsit de orice ambiguitate”: stim ca NU va muri un om din 10, nici unul din 100 si ca in general predictiile initiale nu se confirma.

Cati vor muri, nu stim cu precizie. Deci datele sunt neclare in acesta privinta. Dar este evident acum –din ce date avem la dispozitie, acum- ca NU vor muri 5 din 100 sau chiar 1 din 100. Stim mai bine marja in care se misca lucrurile. Banda se ingusteaza in jos de la zi la zi. Iar acesta marja este lipsita de ambiguitate. Cu cat inaintam in precizie, cu atat putem calcula mai bine riscul social. Dar deja am trecut de un prag care ne spune lipsit de ambiguitate ca riscul social, comparat cu alte riscuri NU justifica setul de masuri curente. Pentru ca banda de riscuri calculabile in care s-a intrat este o banda in care exista si alte riscuri sociale cu probabilitati similare sau mai mari.

Mai mult: si asta era logica observatiei mele: Simplul fapt ca putem da evaluari probabilistice ne transpune in alt scenariu decat cel initial care justifica precautii excesive data fiind incertitudinea.

Carmen Bendovski: Intre noi: cum explici tu reactia guvernelor occidentale, nu toate “progresiste”? Demult voiam sa te intreb.

DPA: In primul rand cred ca in fata incertitudinii generalizate provocata de o amenitare de tip nou, o amenintare fara un profil cert sau studiat, reactiile de precautie sunt si au fost justificate. Si aceste reactii au de a face cu logica sau instinctul supravieturii, nu au nimic ideologic, intr-o prima faza. Mass media au intrat in joc si au facut ce stiu ele azi sa faca mai bine: au creat o stare de panica, isterie si confuzie globala. Asta a fost amplificat de retelele sociale.

De aici niste efecte in lant. In mediul de afaceri, odata ce s-a pus problema riscurilor la adresa angajatilor in conditii in care s-a format o stare de spirit si o perceptie publica panicarda, reactia a fost naturala. Daca, date fiind conditiile, pe cale legala, litigioasa, se puteau cere despagubiri masive angajatorilor, daune pentru neglijenta, riscuri de sanatate, costuri medicale etc.. a inceput un efect de domino preemptiv si protectiv din partea firmelor si corporatiilor. De fap,t totul a inceput din sectorul de stat care a reactionat primul. Si apoi, rapid,  au inceput peste tot sa intrerupa, inchida si mute online activitatile, in cascada. Initial organizatiile mai expuse. Apoi au urmat in lant aproape toate. Riscul era palpabil… Si exista o clasa de avocati care cu asta se ocupa…litigii de acest gen…

In paralel, procesul politic a intrat pe propria cale. Decidentul politic confruntat cu incertitude si cu isteria alimentata mediatic, nu isi putea permite sa riste. Sa ne aducem aminte cum au fost tratati cei care deviau de la „norma”. Nu spun ca strategia la ora aceea era justificata sau nu. Spun doar ca putin puteau rezista presiunii unor gloate speriate si isterizate de mass media si retelele sociale. O isterie la care din pacate specialistii cu predictiile si confuziile si contradictiile lor au contribuit masiv…Oricum nu mai contau planurile si analizele si documentele strategice facute anterior… S-a intrat deci intr-o logica pur reactiva in care deliberarea si analiza erau secundare reactiilor instinctuale si grandilocventei gesturilor sociale, excesive si ilogice…

In conjunctie, aceste elemente: incertitudinea epidemiologica plus riscul social (legal sau politic) constitutie o explicatie suficienta. Sistemul politic a raspuns in mod predictibil. Suedia si alte cateva cazuri sunt exceptii ce confirma regula, ca sa zic asa… Daca mai adaugam apoi politizarea povestii intr-o faza ulterioara, politizare care a pornit din SUA si care este explicabila prin logica interna a jocului politic-electoral de acolo si influenta mediatica globala pe care o are aparatul de propaganda asociat cu anumite forte politice si economice de acolo, avem o imagine si mai clara a factorilor ce au stat si stau in spatele acestor evolutii…

Si inca ceva: daca mai adaugam si influenta de culise pe care China o are in mediul de afaceri si corporat occidental si modul in care anumite trusturi si organizatii occidentale lucreaza de fapt pentru PR-ul si interesele chineze, elementele acestui episod de confuzie si cacofonie institutionala,  politica si decizionala globala devin un pic mai inteligibile… Dar repet: politizarea si ideologizarea sunt elemente tarzii in process… Dinamica initiala a  fost definita din alte surse.

Carmen Bendovski: Preconizata criza economica – incontestabil se va produce – cat de dramatica va fi?

DPA: Am sa ma repet aici: Romania este cea de-a 41-a “economie de export” din lume și pe pozitia a 31-a in lista de “cea mai complexă economie”, conform Indicelui de Complexitate Economică (ECI). Integrarea economica europeana este masiva. Peste 50% din schimburile sale sunt in spatiul european. Impactul asupra economiei romanesti rezultat din cadrea economica a spatiului european va fi asadar pe masura. La randul sau, dinamica europeana va fi determinat de dinamica economiei SUA…

Romania totusi are o economie complexa. In plus, aceasta complexitate este reintarita in rezilienta de un aspect care in general ne stanjeneste si e considerat o problema cand e vorba de eficienta dar care iata ca uneori se intampla sa ajute cand e vorba de rezilienta: Anume prezenta inca puternica a unui element de dualism in structura sa constitutiva. (E vorba de ruralitate, agrar si autoconsum bazat pe familie si retele de familie etc.).

Ce inseamna toate astea? (1) Romania va primi in plin socul economic venit din vest, proportional cu magnitudinea si structura lui. (2) Totusi teoretic vorbind Romania nu e o monoeconomie si exista in structura ei anumite elemente de complexitate care nu o fac sa fie pur si simplu o barca pe valuri, fara nicio capacitate de autocontrol si reactie. (3) Din cele de mai sus rezulta ca merita si e necesar sa ai initiative nationale in gestionarea salvariii acelei parti a economiei care mai poate fi aparata si a redeschiderii si relansarii economice. Nu trebuie sa te lasi resemnat la voia undei de soc. Si nu trebuie sa aplici mimetic ce vezi la unii si la altii ca fac…

Economia romaneasca este fragila si vulnerabila dar este totusi cea de a 31 economie a lumii in termeni de structura si complexitate sistemica… Pentru a se ajunge aici a fost nevoie de ani si de eforturi formidabile. Ar fi de dorit sa nu periclitam asta dintr-o lipsa de curaj si leadership si dintr-o lasitate fata de terorismul propagandistic alarmist si manipularea mediatica alimentata din anumite zone electoral-politice occidentale.

Carmen Bendovski: Si cum acordam “globalizarea” atat de laudata, ba chiar idolatrizata, cu consumul ca factor de stimulare economic si o eventuala renuntare – macar partiala – la producerea de posete Vuitton contra 10 dolari in China?

DPA: Problema nu este institutia sau mecanismul schimbului. Problema este cu cei care il folosesc si cum il folosesc si pentru ce il folosesc. Schimbul economic (globalizarea e o expresie sau extensie a sistemului de schimb economic) NU poate fi acuzat pentru lucrurile pe care oameni vor sa le obtina intrand in sistemul schimbului.

Piata, globalizarea, schimbul e ca o masina, ca un mecanism. Daca oamenii care vor sa il foloseasca si vor sa obtina prin el posete Vuitton de 10 dolari, si cineva e dispus sa ofere aceste obiecte dorite de oamenii, asta e. Nu poti da vina pe mecanismul care permite oamenilor sa isi satisfaca aceasta „necesitate”. Repet: Problema nu este institutia sau mecanismul schimbului. Problema este cu cei care il folosesc. Si cum il folosesc si pentru ce il folosesc. E o eroare de diagnostic.

Vrem ca oamenii sa nu mai foloseasca gresit schimbul si piata si globalizarea? Bun. Atunci sa ii educam. Sa ii educam in autocotrol, in modelarea sufletului si dorintelor interne, in spiritul realizarii de sine prin etica si spirit de prudenta, modestie si bun simt in virtutile austeritatii sau ale implinirii prin virtute si spirit nu prin satisfactii consumeriste. Sa ii facem sa creasca intr-o cultura in care  inteleg ca moda, si semnalarea statusului sau a virtutii sunt contraproductive…

Nu spun aici ca trebuie sa facem X. Spun doar ca daca vrei X trebuie sa faci Y. Spun doar ca nu trebuie sa ne miram ca daca educam oamenii si ii incurajam sa traiasca intr-un anumit mod, vor folosi institutiile in anumite feluri si vor genera anumite efecte… Nu putem sa ii invatam pe toate canalele ca hedonismul, distractia, autenticiatea si afirmarea personala prin consum si moda sunt in natura umana si calea de urmat fireasca in siajul progresului si dupa aceea sa dam vina pe institutiile care nu fac decat sa reflecte si urmeze optiunile lor… Sunt chestiuni ce tin de un alt palier: al educatiei, nu de cel economic…

Carmen Bendovski: As vrea sa aud o voce limpede, cu justa masura, nici la stanga, nici la dreapta ca m-am plictisit de memele radicalizate ale ambelor tabere. Stanga acuza dreapta de capitalism turbat, dreapta acuza stanga de utopie umanitarista si – as always – adevarul, fie e el si de moment , musai sa fie la mijloc…

DPA: Din pacare Adevarul nu este la mijloc aproape niciodata. Exista lucruri adevarate sau false. Exista o realitate si exista fortarea realitatii prin cuvinte si propaganda. Exista afirmatii care, fie ele adevarate sau false, au implicatii reale in lumea reala, prin faptul ca oamenii cred in ele. Si implicatiile sunt sau nu sunt. Realitatea lor nu e la mijloc niciodata… Este sau nu este.

Daca am hotarat ca pandemie se numeste cand sa zicem, peste 2% din populatie moare afectata de factorul viral X, atunci avem sau nu avem pandemie, in conformitate cu ce datele venite din realitate. Ele ne spun daca ce se intampla e in convergenta cu definitia data de noi termenului. Nu exista adevar la miloc. Controlul la granite si granitele in general servesc sau nu servesc functia X in sistemul de guvernanta. Sa zicem in caz de pandemie. Servesc sau nu servesc. Economia rezista sau nu rezista la un anumit nivel de sturctura si performanta pe o peripada de autoblocaj mai mare de X zile. Nu exista adevar la mijloc aici.

Unii au o atitudine conforma cu realitatea, altii nu au. Ce etichete ideologice isi pun fiecare e irelevant. Ceea ce este important este ca majoritatea chestiunilor in dezbatere sunt transabile prin apelul la fapte. La realitate. Si faptele nu sunt la mijloc. Pur si simplu sunt.

Carmen Bendovski: Tu cum esti?

DPA: Absolut OK si blocat in casa. Lucrez insa la un proiect interesant si asta ma tine alert. Sunt sigur ca o sa intelegi imediat despre ce e vorba. Se numeste: Comisarul ideologic si institutionalizarea indoctrinarii in sistemul de educatie comunist: Prolegomene la analiza comparativa a functiei comisarului ideologic in institutiile universitare…