Carmen Gavrilă. Brațul lung al Republicii Islamice

Forța iraniană de elită Quds, are un nou comandant după eliminarea lui Qassem Soleimani de către armata americană. Este vorba despre generalul Esmail Qaani. Regimul de la Teheran, sub impactul loviturii reprezentate de pierderea lui Soleimani, l-a numit rapid în funcție pe Qaani, ca să arate că există continuinate și că operațiunile Quds nu sunt și nu vor fi afectate.

Înlocuitorul lui Soleimani, deși nu este un personaj la fel de carismatic și de popular, a avut un traseu profesional similar. Qaani, ca și Soleimani, a luptat în războiul dintre Iran și Irak în anii 80, și-a petrecut mai toată viața în rândurile Pasdaran – Gărzile revoluționare islamice și a fost în ultimii ani adjunctul lui Soleimani. Qani, în vârstă de 64 de ani, are și el o experiență vastă în războaie hibride și în crearea de grupări paramilitare în zone de interes pentru republica islamică.

Qaani și puterea ultraconservatorilor

Important este faptul că noul șef al forței Quds, provine din Mashad, oraș sfânt pentru iranieni pentru că acolo se află mausoleul Imamului Reza, al 8-lea imam șiit, iar în ultimii ani, acolo s-a conturat un grup de lideri religioși cu o tot mai mare putere politică și care a întărit tabăra ultraconservatoare iraniană.

De exemplu, contracandidatul moderatului Hassan Rouhani la ultimele alegeri prezidentiale, Ebrahim Raisi, favoritul liderului suprem Ali Khamenei, tot din Mashad provine, iar acum este echivalentul iranian al unui ministru al justiției in Occident, o funcție care vine cu o putere uriașă în Iran și poate fi o rampă de lansare pentru postul de lider suprem religios după moartea lui Khamenei.

Tot în Mashad este fundația religioasă Astan-e Quds, care deține, alături de alte trei asemenea fundații, 60% din bunurile Iranului.

Fundațiile nu sunt sub controlul președinției sau parlamentului – instituții alese prin vot. În aceste fundații activitățile economice sunt sub controlul Pasdaran – Gărzile revoluționare islamice iar, potrivit mai multor surse iraniene, o parte din fondurile obținute finanțeaza activitățile corpului Quds, acum condus de Esmail Qaani.

Generalul Qaani, ca și Soleimani, este pe lista guvernului american cu persoane implicate în activităi teroriste, încă din 2012. Ca adjunct al lui Soleimani, Qaani s-a implicat puternic în operațiunile iraniene în Siria, a coordonat furnizarea de armament și finanțarea unor grupări din Africa și a Hezbollah în Liban și a avut un rol important în crearea gruparilor paramilitare Zeinabiyun în Pakistan și Fatemeyun în Afganistan.

A doua armată a Iranului

Iranul are practic două armate, una cu misiunea de apărare a teritoriului național și Sepah-e Pasdaran-e Enqelab-e Eslami – Armata Gardienilor Revoluției Islamice pe scurt Pasdaran cunoscută în Occident sub numele Armata gărzilor revoluționare islamice care are ca misiune apărarea regimului islamic iranian.

Este o armată aflată sub controlul direct al liderului suprem religios și a fost înființată de fondatorul republicii islamice ayatollahul Khomeini, după revoluția islamică din 1979.

Corpul de elită Quds este parte a acestei armate paralele și a fost creat în timpul războiului cu Irakul.

Quds are ca scop principal răspândirea conceptului de revoluție islamică și crearea de republici islamice similare celei iraniene în toate spațiile locuite de musulmani șiiți. De la bun început, forța de elită a fost specializată în apărarea regimului islamic de la Teheran prin sprijinirea, în afara teritoriului național, de grupări ale căror interese se aliniază cu cele iraniene. De exemplu, primele misiuni Quds au presupus ajutor pentru kurzii care au luptat împotriva lui Saddam Hussein în Irak, în anii 80 și după aceea, iar în Liban, în anii de după revoluția islamică iraniană, tot luptători din Quds au ajutat la crearea unei mișcări șiite care ulterior s-a transformat în Hezbollah-ul de azi.

Numărul de membri ai Sepah-e Pasdaran sau Quds nu este clar, în cazul Pasdaran sunt estimări între 100.000 și 130.000 iar pentru Quds între 10.000 și 30.000. Sepah-e Pasdaran este organizată exact ca o armată obișnuită, cu forțe terestre, aeriene și navale.

Atât că în Iran, nu de puține ori soldații din armata națională privesc cu invidie spre Pasdaran pentru că la gărzile revoluționare ajung cele mai bune și mai moderne echipamente. Și tot armata Pasdaran se ocupă de securitatea programului spațial iranian, a programului de dezvoltare de rachete balistice și a spațiilor în care se derulează programul nuclear al țării.

Interesant este că Pasdaran controlează și o multitudine de companii și fabrici, ceea ce face ca puterea lor să nu fie doar una militară ci și economică. În plus, din 2003 până acum, tot mai mulți membri ai gărzilor revoluționare au intrat în politică – un exemplu este chiar fostul președinte Mahmud Ahmadinejad.

Tot de armata gărzilor revoluționare țin și milițiile paramilitare de voluntari Basij – « Organizația pentru Mobilizarea Oprimaților », care potrivit regimului ar avea cam 24 de millioane de membri deși surse locale independente susțin ca e vorba despre cam 1 milion.Și miliția Basij a fost creată prin ordin al liderului revoluției islamice ayatollahul Khomeini iar inițial membrii ei erau voluntari în războiul cu Irakul.

Acum membrii Basij sunt chemați să oprească, de cele mai multe ori cu violență, proteste de stradă sau să organizeze contrademonstrații.

După cum mi-a povestit în Iran un membru Basij, pentru a intra în miliția de voluntari, nu contează întotdeauna motivația ideologică, cât avantajele economice, pentru că un membru Basij are întâietate la angajare, la o promovare, la un salariu mai bun. « Când ai venit prima dată în Iran, acum 13 ani, ții minte că eram om bun la toate, acum sunt administrator » mi-a spus în 2017 un membru Basij.

Când din Iran vin imagini cu mulțimi îndurerate sau furioase, cum s-a întâmplat zilele acestea după uciderea generalului Qassem Soleimani, sau când interesele regimului sunt afectate de decizii sau evenimente internaționale, voluntarii Basij sub comanda Pasdaran sunt chemați pe străzi ca să arate lumii că regimul de la Teheran are susținere populară.

Textul integral al acestei analize eset publicat pe siteul UMBRELA STRATEGICĂ, aici!