Casa Albă e îndreptățită în a renega Teoria critică rasială

În septembrie, directorul Biroului pentru Administrație și Buget (“Office of Management and Budget”), Russell Vought, a trimis o notă prin care îi ruga pe șefii tuturor departamentelor și a agențiilor executive să înceteze programele de „instruire a lucrătorilor guvernamentali să creadă propaganda anti-americană, care fragmentează societatea”.

După cum se prezintă această directivă, nu ar trebui să iște controverse. Din păcate, orice poate face obiectul unei controverse în societatea noastră profund partizană. Astfel, avem un articol intitulat aproape comic în New York Times: „Trump intenționează anularea contractelor pentru educarea sensibilității guvernului”, unde programele anulate sunt numite „eforturi care se concentrează adesea asupra promovării conștientizării rasismului”.

Teoria critică este un sistem de credințe care a ajuns să domine științele sociale academice; teoria critică rasială reprezintă aplicarea acesteia în probleme rasiale. Ideea fundamentală care ghidează teoria critică este că toate structurile sociale existente – familie, slujbă, credință, guvernare etc. – reprezintă exerciții de putere brută.

În teoria critică, acțiunile și convingerile unui individ sunt nesemnificative. Soarta ta este determinată de grupul căruia i te-a atribuit societatea și de relațiile de putere care guvernează acel grup. Structurile sociale apar atunci când un grup își declară dreptul de a domina sau de a exploata un alt grup.

Astfel, de exemplu, lupta de clasă marxistă dintre burghezie (adică capitaliștii sau cei bogați) și proletariat (adică muncitorii obișnuiți sau cei săraci) este o consecință naturală a modului în care structurile economice conservă dreptul unui proprietar de a-și exploata muncitorii. În plus, conform teoriei critice rasiale, structurile care definesc societatea americană au fost toate dezvoltate pentru a păstra „privilegiul de a fi alb”.

Nota adresată de directorul Russell Vought și amintită la începutul articolului e perfect îndreptățită. Teoria critică rasială este inerent un factor ce fragmentează societatea americană. Mai precis, o împarte în grupuri rasiale și insistă asupra faptului că tensiunea dintre ele nu poate dispărea până nu eliminăm toate structurile sociale existente. Astfel, platforma Black Lives Matter – o mișcare axată pe criticarea modului brutal de acțiune al poliției asupra anumitor rase – cere sfârșitul familiei nucleare; în teoria critică, familia este un instrument de exploatare.

Teoria critică rasială este, de asemenea, inerent anti-americană. Respinge moralitatea iudeo-creștină și tradiția juridică anglo-americană care stau la baza Declarației de Independență și a Constituției. Respinge caracterul central al libertății individuale și al responsabilității personale față de condiția umană. Se preocupă mai degrabă de relațiile de putere între grupuri decât de acțiunile indivizilor.

Atunci când este folosită ca bază de instruire în domeniul resurselor umane – ca în cazul programelor respinse de Russell Vought – teoria critică ne învață că toți „oamenii albi”, „bărbații cisgen”, creștinii și evreii sunt opresori, în timp ce toți „oamenii de culoare”, femeile, musulmanii și oricine se află sub umbrela LGBTQ este oprimat. „Dreptatea”, în teoria critică, implică ridicarea în slăvi a membrilor clasei oprimate, în timp ce îi denigrează, defăimează, dezavantajează și debilitează pe opresori.

Într-o răsturnare de situație care e atât ironică, cât și inevitabilă, evreii – în mod constant minoritatea americană cea mai vizată de infracțiunile motivate de ură – sunt, în mod particular, ținta unui vădit dispreț. Campusurile universitare, unde domină teoria critică, au devenit epicentrul mișcării antisemite „Boicot, Dezinvestire și Sancțiuni” (“Boycott, Divestment and Sanctions”), șocant de ostilă studenților și facultăților evreiești.

Teoria critică stabilește că evreii – care în memoria vie au fost aproape complet eradicați pentru că nu erau albi – posedă cea mai rafinată formă de „privilegiu de a fi alb”.

Aceasta mai stabilește și că Israelul – un miracol al autodeterminării indigene și un far luminos al liberalismului, toleranței, democrației și egalității – este un stat paria, colonial și nelegitim.

De asemenea, glorifică teroriștii care doresc distrugerea prin genocid a Israelului și care vizează prin crimele lor evrei nevinovați din întreaga lume – toate acestea în timp ce susțin existența unor societăți brutal represive ce linșează persoane acuzate că sunt LGBTQ și comit „crime de onoare” ale propriilor fiice și surori.

Este imposibil să ne imaginăm o ideologie mai îndepărtată de visul lui Martin Luther King, cel al unei societăți care nu face diferențe între oameni în funcție de culoare, o societate „daltonistă” (“a color-blind society”). De fapt, academicienii teoriei critice ridiculizează termenul de “color-blind”, catalogându-l drept rasist. Apologeții Black Lives Matter îl atacă pe Martin Luther King pentru refuzul său de a urma o cale violentă. Este îngrozitor faptul că o astfel de viziune degradată asupra lumii s-a impus în societatea occidentală. „Instruirea în domeniul diversității” din sectorul privat a produs nesfârșite instanțe de diviziuni sporite între angajați și medii de lucru tensionate. Este cu totul nedrept că astfel de programe pentru îndrumarea angajaților guvernamentali au fost plătite din banii contribuabililor.

Oricine are decență și compasiune, un minim de sensibilitate și conștientizare și se opune cu sinceritate fanatismului ar trebui să încurajeze demersul președintelui Trump de a elimina Teoria critică rasială de la locul de muncă federal.

Dr. Bruce Abramson este director la JBB & A Strategies, director al Fondului ACEK, fondator al American Restoration Institute și autorul American Restoration: Winning America’s Second Civil War.

Jeff Ballabon este director al B2 Strategic și consultant veteran în relații guvernamentale și media.

Articol original: The White House Is Right To Ditch Critical Race Theory