A obținut titlul de doctor în filozofie cu o teză de dizertație asupra teoriei contractului social de la Hobbes la Rousseau. Preda la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, fiind axat in special pe cursuri de istorie a gândirii politice, filozofie politică și etică. In cursul timpului a avut afilieri la St Antony’s College din cadrul Universitatii Oxford; Department of Social Philosophy, Helsinki University; Institute for Advanced Study in Humanities (University of Edinburgh); Clark Library/Center for 17th and 18th Century Studies (University of California, Los Angeles); Sigurdur Nordal Institute (Reykjavik); Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Science (Royal Netherlands Academy of Arts and Sciences, Wassenaar); Herzog August Bibliothek; Institut fűr Geschichte din Viena; Facoltà di Lettere e di Filosofia din Ferrara si Colegiul Noua Europă/Institutul de Studii Avansate din București.
Intre publicatiile sale se numara: De la teologia puterii absolute la fizica socială – o explorare tematică a teoriei contractului social de la Thomas Hobbes la Jean-Jacques Rousseau. Filosoful crud. O istorie a canibalismului (Editura Humanitas). Constitutia Statelor Unite ale Americii (Editura Humanitas). Cum alegem? Un portret al democrației pe înțelesul tuturor (Editura Humanitas). A tradus, singur sau în colaborare: Thomas Hobbes – Elementele dreptului natural și politic (Ed. Humanitas); David Hume – Eseuri politice (Ed. Humanitas); Jean-Jacques Rousseau – Despre contractul social (Ed. Nemira) si Peter Singer – Hegel (Ed. Humanitas).
In plus fata de toate cele de mai sus, a ocupat in toata aceasta vreme o serie de pozitii importante in sistemul politic si diplomatic romanesc. A facut-o in mod natural, in ciuda prejudecatilor initiale chiar ale tagmei sale intelectuale. Sa nu uitam: a fost o vreme cand “implicarea in politica” era considerata ceva dubios. Cleptocratii, politrucii si establishmentul illiescian reusisera sa infiltreze si valorifice aceasta atitudine paguboasa in randul intelectualilor. (Vedem acum o revenire la acest model).
In acest sens al neintimidarii in fata acestor strategii ale cleptocratiei si cabalei veleitarilor vietii publice, Catalin este exemplar. E ca tancul. Pur si simplu – de cand il stiu, nici eu nu mai stiu de cand- nu a fost nici macar minimal intimidat, afectat, ranit, tulburat de valul de abjectie si de ticalosie cu care evolutia sa publica a fost intampinata – ca in cazul tuturor intelectualilor de calibru ce au asumat pozitii sau functii publice in toti anii acestia- de catre slugile cleptocratiei tranzitiei, plevusca de aspiratie intelectuala frustrata si ratata si idiotii utili care in conjunctie au creat conditiile actuale catastrofale in spatiul public romanesc.
Ce-mi place la Catalin e ca nu da doi bani pe ei. Nici macar nu le face favoarea de a-i lua de sus. Nu da, nu a dat, nu-i pasa: si dispretul sau e atat de mare ca rezultatul este comic. Astia urla, injura, spumega, Avramescu isi vede calm de treaba lui, zicand din cand in cand cate o chestie de bun simt, bazata pe experienta lui sau eruditia lui. Si aia explodeaza. Iar el ridica din umeri. Lucrul cel mai comic este ca fiind un om foarte inteligent si neconventional, scrie si spune uneori nu doar chestii de bun simt ci si tot felul de lucruri neconventionale si controversate. Asa cum ii sade bine unui om care gandeste in afara sabloanelor. E un om liber, un ganditor liber, neinhibat din nicio directie. Deci zice una. Si aia iar explodeaza. Dar cum? Punand-se in cea mai provinciala, primitiva, patibulara lumina.
Un inventar pe internet a reactiilor astora la Catalin Avramescu si zicerile sale, fie de bun simt, fie excentrice, iti aduce un inventar al (si aici folosesc o terminologie pe care Catalin sunt sigur o aproba) tuturor imbecililor, frustratilor, ratatilor, provincialilor, cozilor de topor sau pur si simplu retardatilor moral si cognitiv care s-au manifestat in mass media romanesti si la periferia acesora in ultimii 30 de ani.
Bun. Poate ca ar fi trebuit sa pun alte accente in acesta prezentare a prietenului nostru Catalin Avramescu cu scopul de a anunta faptul ca ni se alatura in Marginalia. De fapt asa planuiam. Dar in ideea de a scrie acesta prezentare am intrat pe internet sa iau titlurile cartilor si afilierilor sale si mi-a sarit in ochi colectia nationala de patibulari si neispraviti care s-a ilustrat in cursul timpului in sensul mai sus mentionat, in jurul carierei si interventiilor sale publice. De aici turnura de mai sus.
Ce ar mai fi de spus despre Catalin? Multe. Cu ceva timp in urma -cand era intr-o vizita de familie la mine, bagand panica in jur cu excentricitatile sale alimentare- mi-a marturisit dorinta sa secreta, adevarata aspiratie publica ce il macina. Este urmatoarea (si cel care il stiti, stiti ca este sincer in asta): Sa participe la un concurs de mancat ardei iuti. Si sa-l castige. Exista asa ceva, am cercetat dupa aceea si pot confirma. Au si o scala a iutelii, clasamente, competitii regulate etc. Dovada aici.
El zice ca e competitiv si ca ar putea fi chiar finalist. Il cred. Pentru cine rezista asa cum a facut-o el in politica, diplomatia si viata publica romanesca timp de aproape 30 de ani, un 500000 pe scala Scoville e maruntis….
Bine ai venit in spatiul Marginalia, Catalin!