De pe la Geoană încoace, o mimoză liberală a stat tot timpul pe lângă social-democrați, ba dându-și ochii peste cap, ba punându-și poalele-n brâu, ba ridicându-și-le-n creștet numai ca să fie lingușită să accepte iar atingerea plină de fiori a portofelului public.
În ultimii 30 de ani, neocomuniștii de pradă cunoscuți azi ca PSD au trecut prin faza tovărășească a rânjetului politrucului cu față umană, apoi au sărit pe statuia ecvestră importată din China și au luat viteză suficient cât să se facă țăndări și să dea prin gropi cu prostănacul, s-au ridicat din praf cu ajutorul insolentului plagiator și, astfel, și-au atins pragul maxim de inteligență politică, personificat de țăranul teleormănean descurcăreț și cu mustață.
De pe la Geoană încoace, o mimoză liberală a stat tot timpul pe lângă social-democrați, ba dându-și ochii peste cap, ba punându-și poalele-n brâu, ba ridicându-și-le-n creștet numai ca să fie lingușită să accepte iar atingerea plină de fiori a portofelului public.
E relevant să ne amintim: premierul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu a guvernat, ca șef de partid (PNL) și de Executiv, cu ajutorul parlamentar al pesediștilor, apoi s-a opus proiectului USL numai ca să-l refacă prin părăsirea PNL și prestarea unui dans lasciv pe lângă Ponta, proaspăt abandonat de altă starletă a liberalilor, Crin Antonescu.
textul integral al lui Cătălin Prisacariu este publicat pe siteul Newsweek, aici!