Câteva citate din Cardinalul Iuliu Hossu

„Luaţi dară, scumpii mei, acest cuvânt drept testament al meu, în care vă las ceea ce am mai scump: dragostea mea pentru voi toţi, pentru scumpi fiii voştri, pentru urmaşii lor fără număr. Al vostru am fost, al vostru sunt, al vostru rămân până la sfârşitul vieţii mele; primiţi în dar de la mine acest bun pe care vi-l las: dragostea sufletului meu întreagă ! Dragostea pe care v-am îmbiat-o pe toate scumpe căile mele în lungul şi în latul eparhiei, 31 de ani de-a rândul, când fericit am fost în mijlocul vostru şi fericit am primit răspunsul dragostei voastre a tuturor.”

„Puteam pipăi toate oasele şi mă miram cum ţin laolaltă de tendoane…., unii dintre fraţi îmi spuneau acelaşi lucru…, cu toate acestea, n-am auzit de la niciunul niciun cuvânt de tânguire, tot timpul moralul înălţat; aceasta aşa trebuia să fie şi se primea cu sufletul împăcat şi mângâiat”.

„Omul a încercat să sugrume și să îngroape biserica, dar numai Dumnezeu poate pătrunde în suflete.”

„Cuvintele Domnului se plinesc și aici, întru împlinirea dreptății dumnezeiești: «mulți au dorit să vadă ce vedeți voi și n-au văzut și să audă ce auziți voi și n-au auzit. Ochii voștrii sunt fericiți că văd și urechile voastre fericite că aud». Văd ziua întregirii neamului și aud bunăvestirea dreptății lui Dumnezeu.”

„O viață întreagă veți mărturisi cu mândrie: și eu am fost la Alba Iulia! […] Fiii fiilor voștri vor chezășui puternic și fericiți rostind: și părinții noștri au fost la Alba Iulia. Voi sunteți marea armată a sufletelor alese, a neamului nostru.”

„Misiunea Bisericii, a slujitorilor ei, este așezarea păcii lui Dumnezeu în suflete, întemeierea împărăției păcii lui Hristos în lume. Pacea Domnului, a cărei cântec îngeresc a răsunat deasupra ieslei din Viflaim; pacea lumii, rostită, întru iertare, cu binecuvântare dumnezeiască, de pe sfântul lemn al Crucii. Întru acest cuvânt, care este suflet și viață, se cuprinde rațiunea de a fi a Bisericii. Întru aceasta trăiește Biserica lui Hristos.

„Dacă nu exista Unirea religioasă de la 1700, nu era nici Adunarea de la Blaj de la 3/15 mai 1848, unde s-a strigat: «vrem să ne unim cu Țara!» și fără aceasta nu era nici Unirea din 1918.”

„Credinţa noastră este viaţa noastră pentru toţi, cu ajutorul Domnului, în toată viaţa noastră, între orice împrejurări şi cu orice jertfă.”