Câteva fragmente dedicate sărbătorii de 1 decembrie, Ziua Națională a României

,,România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” (Barbu Ștefănescu Delavrancea despre România)

„Istoria ne-a învăţat că nu trebuie să aşteptăm nimic de la împăraţii străini şi de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce ne călăuzeşte acum e că singura noastră forţă care ne poate ţinea în viitor, e aceea provenită din unirea tuturor românilor. […] Cine poate să conteste fiinţei noastre naţionale dreptul de a-si croi singură soarta, de a se conduce ea însăşi şi de a-şi constitui un singur trup când sufletul îi este unul singur şi întreg?” (extras dintr-un discurs al lui Iuliu Maniu)

„Dintotdeauna îmi atribui îndatoriri față de cel care cârmuiește această țară. Îndatoriri imperative, din ghearele cărora nu voi scăpa niciodată. Îmi vine să râd de mine însămi, pentru încăpățânarea absurdă cu care perseverez să slujesc pe cel ce slujește, în ciuda faptului că nu mi s-au tras din asta decât neplăceri, ponoase, încurcături, «flori perene ale durerii». Și totuși nu mă pot împiedica de a sluji. Iar cei în cauză o simt și, unii după alții, continuă să facă apel la sentimentul unei datorii a mele care nu stă scrisă nicăieri, la misteriosul cod care îi face să se apropie de mine în ceasul de cumpănă.” (Martha Bibescu, Jurnal politic. 1939-1941, Editura Politică, București, 1979, p. 109)

„A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.” (Nichita Stănescu despre limba română)

„Pasiunea istoricului de a reînvia trecutul și de a-l explica se împletește cu preocuparea politică a omului implicat în viața țării și îngrijorat de viitorul ei.” (Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Humanitas, 2013, p. 293)

„Există un principiu de la care n-aveam voie să ne abatem: nu cedezi un petic de pământ fără să tragi un foc de armă.” (Neagu Djuvara despre cedarea Basarabiei în O scurtă istorie ilustrată a românilor, Humanitas, 2013)

„(…) contemporaneitatea nu e o valoare în ea însăși, e doar o coincidență foarte generală; ceea ce importă e actualitatea (…)”, „Nu tot ce e contemporan e și actual (…) în schimb sunt actuale multe lucruri din trecut.”(Alexandru Paleologu, Bunul simț ca paradox, Cartea Românească, 2005, p. 57)

„Uriașul și nefastul fond de neîncredere acumulat în comunism îi face pe românii obișnuiți reticenți față de inovație și cooperare, opaci în fața cunoașterii (…)” (Teodor Baconschi, Averea bunei educații, Editura Univers, 2019, p. 17)

„Frauda, în general, e un sport de echipă: e imposibilă în afara unei rețele de complicități.”(Teodor Baconschi, Averea bunei educații, Editura Univers, 2019, p. 214)

„Exaltarea tipic bolșevică a josniciei (delațiune, resentiment față de cele superioare, ură față de intelectuali, dispreț proletar față de rafinamentul cultural, etc.) își spune grotesc cuvântul, într-o videocrație și cleptocrație populistă, cu trăsături post-sovietice.” (Teodor Baconschi, Averea bunei educații, Editura Univers, 2019, p. 228)

„În România nu trebuie să ai caracter, dimpotrivă, trebuie să fii băiat bun, să ai știința acomodării, să fii cum se cade, comme il faut.” (Horia Roman Patapievici, Politice, Humanitas, 1996, p. 36)

„Românii devin stimabili prin generația de la 1848 și meprizabili prin cea de la 1948. O sută de ani, atât a durat România în spirit.”(Horia Roman Patapievici, Politice, Humanitas, 1996, p. 63)

„Poporul are un singur instinct sigur: estropierea geniului.”(Horia Roman Patapievici, Politice, Humanitas, 1996,  p. 76)