Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Când a început să vi se manifeste talentul scrisului? De ce natură v-au fost primele scrieri? 

Am scris la vârsta de 13 ani întâile versuri. La 16 ani încercări de „aformise”. La 18 ani un prim scurt eseu despre Intuiția lui H. Bergson. 

În copilărie v-a plăcut să vă jucați cu obiecte? Vă plăcea să construiți diferite lucruri din obiecte? Ce anume? 

Jocuri cu material: nisip, lut, hârtie etc. Modelam cu plăcere în lut animale: iepuri, cai, porci, elefanți (odată am plăsmuit o mică broască țestoasă, așa de bine, că fratele meu, Tit Liviu, cu 14 ani mai mare decât mine, a crezut că e vie și m-a întrebat mirat unde am găsit-o). Din nisip jilav clădeam biserici. (Întâiul meu ideal a fost să mă fac clăditor de biserici). Copilăria mea a fost rușinos de lungă. Cred că nu s-a isprăvit nici astăzi. 

V-a plăcut vreodată desenul? Ați putut realiza ceva în acest domeniu? 

Desenul mi-a plăcut totdeauna. Pe la 13 ani am început să desenez de capul meu, după natură. Nădăjduiam să devin pictor. Pasiunea n-a durat mult. Caricaturi mai știu să desenez și astăzi. 

În ce măsură a contribuit școala la dezvoltarea talentului dvs.? 

Școala n-a contribuit în nicio măsură la dezvoltarea talentului meu, dacă am vreun talent. Dar au contribuit la aceasta lecturile. 

Aveți de luptat cu tehnica dvs.? (De ex. compuneți greu etc.) 

De obicei, înainte de a începe o poezie, o dramă, un studiu am întregul schițat în cap. Potrivit acestei schițe, realizez un prim material brut, în care apoi dăltuiesc cu răbdare la amănunte. Procesul cizelării e cel mai lung, disproporționat de lung față de al creației inițiale, care poate fi instantanee. Manuscrisele mele sunt așa de pline de corecturi, că un altul nu s-ar putea orienta în ele. 

Evenimentele exterioare, în genere, nu mă prea influentează în creație. Cred, totuși, că am un contact mai profund cu ele și că le asimilez organic, încât, indirect și după oarecare timp totuși, mă influentează. Un mare rol în creația mea au intuițiile de toate zilele, și trăirile. „Trăirea” e un ce mai complex decât  „sentimentul puternic sau neputernic”.

Credeți că arta dvs. a profitat cu ceva din mediul părintesc, din care ați ieșit? 

Poezia și drama, dar și experiența filozofică au profitat enorm din mediul părintesc. Elementele fundamentale de intuiție ale poeziei și dramei mele sunt de origine din satul Lancrăm, unde tată-meu a fost preot. Înclinările filozofice le-am moștenit de la tata, un om care a citit biblioteci întregi, care cunoștea filosofia germană la perfecție, un om care știa atâtea lucruri cum puțini, tare și în matematică. Înclinările poetice și puterea de muncă, productivitatea le-am moștenit de la mama. Ea mi-a dat și trăirea, precum și sensul profund al superstiției, al poveștii, al magicului și religia. (Ca copil mic eram de o religiozitate sfioasă, dar nespus de intensă. Ceasuri întregi mi le petreceam în rugăciuni, singur, în tăcere.) Prin mama, mă simt legat de pământ.