Câteva fragmente din „Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți”, de Roger Scruton

„Cultura înaltă a societății noastre, încetând să mai fie o meditație asupra religiei comune, a ajuns în schimb o meditație asupra lipsei sale, iar mai marile opere de artă ale epocii noastre sunt încercări-În căutarea timpului pierdut a lui Proust- de a descoperi o restaurare lăuntrică, imaginară, a sinelui, care să aibă forța mântuitoare a cultului, comunității și tainei”.

„Cunoașterea include 3 tipuri distincte: a cunoaște că, a cunoaște cum și a cunoaște ce. Știu că uraniul e radioactiv; știu cum să merg pe bicicletă; uneori știu ce să fac, ce să spun și ce să simt. Primul tip de cunoaștere e informație, al doilea e abilitate, iar al treilea, virtute (…). A ști ce să faci e o chestiune de judecată dreaptă, dar asta presupune și o dreaptă simțire. Persoana virtuoasă „știe ce să simtă”, iar asta înseamnă să simți ceea ce e cerut de situație (…). Educația morală are drept scop tocmai această cunoaștere: ea este o edcuație a emoțiilor”.

„Năzuința către o cultură universală, fără un anume loc în timp și spațiu, a adus cu sine un nou fel de singurătate. Comunitățile depind de forța pe care Burke a numit-o prejudecată; ele sunt esențialmente locale, legate de un loc, de o istorie, de o limbă și de o cultură. Renunțând la astfel de lucruri, individualistul iluminat trăiește din ce în ce mai mult ca un străin printre străini, mistuit de un dor deznădăjduit după un atașament pe care propria gândire rece l-a distrus”.

„În sentimentul frumosului percepem faptul că tot ce ne înconjoară are un scop și e inteligibil, iar în sentimentul sublimului ni se pare că privim dincolo de lume, înspre ceva copleșitor și inexprimabil în care lumea își are cumva temeiul”.

„Consumul (…) distruge lucrul consumat și ne lasă cu mâinile goale: țelurile consumatorului sunt iluzii ce reapar necontenit, dar care se destramă imediat ce se ivesc în fața ochilor, distruse de apetitul care le caută. De aceea, societatea de consum este fantasmagorică, un loc unde fantomele satisfacției sunt urmărite de fantomele dorințelor reale”.

„Esteticul e un tărâm al valorii (…). Interesul estetic nu izvorăște din dorințele noastre trecătoare: el revelează ce suntem și ce considerăm valoros. Gustul, ca și stilul, este omul însuși”.

„Dacă ne propunem să trăim cum se cuvine-nu doar consumând lumea, ci și iubind-o și prețuind-o-atunci trebuie să cultivăm arta de a găsi scopuri acolo unde s-ar putea să nu fi aflat decât mijloace”.

Roger Scruton, Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, Editura Humanitas, București, 2017