Câteva fragmente din „Despre bucurie la est și la vest”, de Andrei Pleșu

„Spinoza definește bucuria (gaudium) drept satisfacția născută din inima unui lucru trecut, care s-a petrecut în ciuda îndoielilor noastre.”

„Comunismul ținea foarte mult la tematica fericirii și la ritmica marșului victorios. Cu alte cuvinte, bucuria era în același timp imposibiliă și obligatorie.”

„Mi se pare că, sub ochiul divin, toți cei care își împlinesc rostul sunt egali.”

Despre corectitudinea politică: „Se încearcă vindecarea unei maladii din est cu medicație gândită în vest. Se încearcă tratamentul penuriei cu o filozofie a supra-producției.”

„În realitate, un om întreg și o societate sănătoasă au nevoie în același timp de beneficiile subzistenței și de cele ale reflexiei.”

„Când un concept devine subiect de controversă, când se simte nevoia întemeierii lui teoretice, a afirmării lui explicite pe scena publică, conceptul cu pricina e mai curând în criză.”

„«Trebuie să fim toleranți!» nu înseamnă nimic. Problema e în ce împrejurimi și în ce dozaj, cu referire la ce.”

„Puterea adevărată, puterea care are la bază o largă legitimitate este, de regulă, mult mai tolerantă decât puterea arbitrară, urzupătoare, impusă samavolnic. Inflexibilitatea legislativă și excesul numeric al reglementărilor sunt simptome ale unui organism slab.”

„Toleranța adevărată e la antipodul slăbiciunii. Nu poți fi tolerant în numele unei palori, nu poți îngădui diferențe când nu ai nicio identitate, nu poți admite orice numai pentru că nu crezi în nimic.”

„Toleranța modernă e conversia laică a unei virtuți ascetice: răbdarea, capacitatea a nu clasa pripit oamenii neconformi și situații inconfortabile, capacitatea de a suporta, înțelegător, diferența, obstacolul, adversitatea, refuzul de a te institui în instanța de judecată.”

Andrei Pleșu, Despre bucurie la est și la vest, Editura Humanitas, 2007