Câteva fragmente din „Estetica”, de Benedetto Croce

„Cunoașterea are două forme: este sau cunoaștere intuitivă, sau cunoaștere logică, cunoaștere prin imaginație sau cunoaștere prin intelect, cunoaștere a individualului sau cunoașterea universalului, a lucrurilor considerate fiecare în parte sau cunoașterea relațiilor lor; ea este, în sfârșit, sau producătoare de imagini, sau producătoare de concepte. (…) Cele două forme de cunoaștere, estetică și intelectivă sau conceptuală sunt destul de diferite, dar nu sunt rupte și disparate una de alta.”

„Manifestările cele mai înalte, vârfurile care strălucesc de la distanță ale cunoașterii intuitive și ale cunoașterii intelectuale se numesc, după cum știm, artă și știință. Arta și știința sunt, deci, distincte și în același timp legate între ele: coincid printr-o latură a lor, care este latura estetică. Orice operă de știință este totodată o operă de artă. Latura estetică va putea rămâne mai puțin observată atunci când mintea noastră este în întregime prinsă de efortul de a înțelege gândirea savantului și de a-i cerceta valoarea de adevăr. Dar ea nu mai rămâne neobservată atunci când de la activitatea de înțelegere trecem la cea de contemplare și vedem acea gândire dezvoltându-ni-se în față, limpede, netă, bine conturată, fără cuvinte de prisos, fără cuvinte nepotrivite ei, cu ritm și intonație adecvate; sau, din contră, confuz, rupt, încâlcit, hurducat. Și marii gânditori sunt admirați uneori ca mari scriitori.”

„Elaborând impresiile, omul se eliberează de ele. Obiectivându-le, le îndepărtează de el și le devine superior. Funcția eliberatoare și purificatoare a artei este un alt aspect și un alt mod de formulare a caracterului ei de activitate. Activitatea este eliberatoare tocmai pentru că alungă pasivitatea.”

„Astfel se explică de ce artiștilor li se atribuie pe rând o maximă sensibilitate sau forță a pasiunii, dar și o maximă insensibilitatea sau olimpică seninătate. Ambele calificative se conciliază între ele fiindcă nu se aplică aceluiași obiect. Sensibilitatea sau forța pasiunii se referă la bogata materie pe care artistul o primește în sufletul său, insensibilitatea sau seninătatea la forma în care el supune și domină tumultul de senzații și pasiuni. ”

Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală. Teorie și istorie, traducere de Dumitru Trancă, studiu introductiv de Nina Façon, Editura Univers, 1970.