Câteva fragmente din „Idiotul”, de Fiodor M. Dostoievski

„Gândeşte-te de pildă, la cele ce se-ntâmplă în caz de tortură: durere, răni, chinuri trupeşti; toate astea îl distrag pe om de la suferinţa morală într­-aşa fel, încât, până în clipa morţii, numai rănile îl chinuiesc. Dar principala, cea mai groaznică suferinţă nu ţi-­o pot pricinui rănile, ci conştiinţa, certitudinea că peste un ceas, apoi peste zece minute, apoi peste o jumătate de minut, peste o clipă, sufletul ţi se va despărţi de trup, că n­-ai să mai fii om şi că asta­-i absolut sigur; important e că-­i absolut sigur.” (pg. 30)

„Nesiguranţa necunoscutului şi oroarea faţă de acel ceva nou care va fi şi trebuie să survină îndată erau insuportabile; dar nimic, spunea el, nu i se păruse în acele clipe mai îngrozitor decât gândul continuu: „Dar dacă ar fi să nu mor? Dacă ar fi să mă întorc la viaţă – ce infinit! Şi mi­-ar aparţine în întregime! Aş transforma atunci orice clipită într­un secol, n­-aş pierde niciuna măcar, aş drămui cu zgârcenie fiecare minut, pentru a nu irosi nimic zadanic.” (pg. 79)

„Ascultă, Parfion, m-­ai întrebat adineauri – iată răspunsul meu: conţinutul sentimentului religios, în esenţa lui, scapă oricăror consideraţii şi raţionamente şi nu poate fi ştirbit de nici o abatere, de nici o crimă, de nici un fel de ateism; este aici ceva care rămâne şi care va rămâne mereu în afara tuturor acestor elemente, ceva pe lângă care se vor învârti mereu, bâjbâind şi lunecând, tot felul de atei, vorbind mereu despre cu totul altceva, întrucât mereu le va scăpa  miezul însuşi, ca ceva ce depăşeşte înţelegerea lor.” (pg. 285)

„De câte ori nu auzi lamentându­-se lumea de pe la noi, cum că nu prea avem oameni cu spirit practic; politicieni, de pildă, avem cu prisosinţă; şi nici de generali nu ducem lipsă – dai de ei la tot pasul; cât despre administratori găseşti berechet şi de tot felul, oricât de mulţi s­-ar cere; când e vorba, însă, de oameni energici, înzestraţi cu simţ practic – i­a-i de unde nu­-s, să­-i cauţi cu lumânarea!” (pg. 8)

„Şi totuşi, pentru mulţi dintre aceşti indivizi, toate informaţiile acumulate cu privire la diverse persoane, care ca volum ar echivala cu o întreagă disciplină ştiinţifică, reprezintă o adevărată bucurie, s-ar zice chiar o supremă satisfacţie spirituală.” (pg. 11)

„Ştiţi de ce vă este frică cel mai mult? Vă temeţi mai ales de sinceritatea noastră, chit că ne dispreţuiţi!” (pg. 381)

Fiodor Mihailovici Dostoievski, Idiotul, tradusă din rusă de Nicolae D. Gane, Bucureşti, Adevărul, 2009