Câteva fragmente din „Manualul” lui Epictet

„Când cineva îți face un rău sau te vorbește de rău amintește-ți că «el face sau vorbește socotind că îl privește pe el». Nu își poate da seama ce ți se potrivește ție, ci doar ce i se potrivește lui. Dacă i se pare că ceva e rău, doar el are de suferit, pentru că s-a amăgit. Dacă cineva ia un raționament adevărat ca fiind fals, nu raționamentul are de suferit, ci persoana care s-a înșelat. Dacă acționezi în conformitate cu asta, atunci vei fi blând cu cel care te învinuiește. Vei spune despre el că «așa i s-a părut». (p. 68)

„În fiecare lucru să cercetezi atent ce este la început și ce îi urmează și să acționezi cu acest gând în minte. Altminteri, te vei apuca de lucrul acela cu entuziasmul de la început, pentru că nu ai cugetat defel la ce urmează, iar mai apoi, când apar greutățile, te vei lăsa de el umplându-te de rușine. […] Fiecare este făcut pentru altceva. Socotești că, dacă faci astea mai poți să mănânci ca până acum, să bei ca până acum, să ai aceleași plăceri ca până acum, aceleași repulsii ca până acum? Trebuie să nu mai dormi, să te muncești, să pleci dintre ai tăi, să fii disprețuit, chiar de un sclav, să fii batjocorit de toți, să-ți meargă rău în toate – renume, funcție, justiție, în orice. (p. 46)

„Să iei seama la acestea, dacă voiești să le dai în schimbul lipsei de tulburare, libertății, liniștii; dacă nu, să nici nu te apropii, să nu te porți ca un copil, vrând să fii acum filozof, apoi perceptor, ba retor, ba guvernator al lui Cezar. Astea nu sunt în armonie unele cu altele. Se cuvine să fii un singur om, fie bun, fie rău: se cuvine să aplici fie principiul carete guvernează, fie pe cele din exterior, să pui în practică fie ce ai înăuntru, fie pe cele din afară: asta înseamnă să alegi sau poziția unui filozof, sau pe cea a unui simplu particular.” (p. 48)

„Pe oameni nu îi tulbură ce se întâmplă, ci gândurile lor legate de ce se întâmplă; nu este defel înspăimântătoare, de pildă moartea (căci așa i se arăta și lui Socrate), ci părerea în privința morții: pentru că, dacă aceasta este înspăimântătoare, atunci și moartea este înspăimântătoare. Așadar, ori de câte ori dăm de o piedică, ori suntem tulburați, ori întristați, să nu punem niciodată vina în seama altuia, ci doar într-a noastră, și anume în seama părerilor noastre. A pune în seama altora părerile pentru care faptele au decurs prost este propriu unui om needucat; a și le pune în seama sa, înseamnă că educația a început; a nu le pune în seamă nici altcuiva, nici sinelui înseamnă că educația s-a desăvârșit.” (p. 18)

Epictet, Manualul, traducere din limba greacă de Ioana Costa, Editura Seneca Lucius Annaeus, 2015, București.