„Nu cred că va mai reveni vreodată o epoca comunistă sau una dirijată de criminali care să-i transforme pe oameni în cobai.” (p. 175)
„…aveam senzația că pot să zbor, eram eliberat de tot balastul – nu din punct de vedere fizice, care era lipsit de importanță, ci din punct de vedere intelectual. Era o senzație curioasă, aveam o ușurintă nemaipomenită în versificație, o memorie proaspătă […] Niciodată n-am avut timp sau interes să mă gândesc atât de departe cum mi s-a întâmplat în izolare. […] Există un proverb românesc: «Să nu dea Domnu’ omului cât poate duce». Cred că rezistența din pușcărie a depășit orice limite în ce privește suportarea bătăii, a frigului, a foamei, a mizeriei. Extraordinară e capacitatea de rezistență a omului!” (p. 177)
„Opinia mea este că într-un stat de drept, care se întemeiază pe principii democratice, nu poți să vii cu interdicții și să scoți din circulație o concepție politică. Ea trebuie să se prezinte cu egale șanse în fața opiniei publice, singura chemată să opteze pentru una sau alte dintre ele. Ba, mai mult, noi avem tot interesul să ne confruntăm cu aberațiile pe care le cuprinde marxism-leninismul, și să denunțăm opiniei publice lipsa totală de conținut a programului comunist, pentru că lumea, convinsă de ineficiența, de absurditatea și de lipsa totală de logică a tuturor organizațiilor de acest tip, să se locuiască pe vecie de acest flagel care, după părerea mea, a fost mai grav pentru sud-estul Europei decât Al Doilea Război Mondial.” (p. 191)
„Totdeauna regimurile totalitare recurg la diversiuni pentru a îndrepta în altă direcție atenția opiniei publice, obsedată de crizele politice, economice, sociale, morale; acest diversiuni, dacă sunt bine dirijate, sunt în masură să inducă în eroare electoratul.” (p. 214)
„Faptul că am militat pentru același obiectiv, că n-am tranzacționat niciodată cu principiile, că n-am cedat niciodată din obiectivele care privesc independența națională, integritatea țării și principiile democratice, faptul că am fost în stare, pentru aceste principii care sunt cuprinse în programul nostru, să fac cu seninătate 18 ani de cruntă pușcărie comunistă […] mă fac să afirm că mi-am făcut datoria față de partid și, implicit, față de țară.” (p. 238)
Corneliu Coposu și Vartan Arachelian, Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian, Fundaţia Academia Civică, 2014