Câteva fragmente din „Trădarea cărturarilor”, de Julien Benda

Julien Benda, născut în anul 1859, a fost un scriitor și filosof francez, apărător al importanței intelectului și rațiunii. Controversatul său volum, Trădarea cărturarilor („La trahison des clercs”) a fost publicat în anul 1928 și prezintă o critică sistematică, făcută din numeroase unghiuri, a tuturor pasiunilor politice care se nășteau sau prindeau avânt în perioada interbelică.

„Vom fi cu toții de acord că pasiunea națională a cetățeanului modern este alcătuită mult mai puțin din asumarea intereselor națiunii sale – interese pe care le pricepe greu, căci înțelegerea lor pretinde o informație pe care el nu o are, și nici nu își dă osteneala să o aibă (se știe cât este de nepăsător față de problemele politicii externe) –, cât mai ales din mândria de a avea acestă pasiune, din dorința de a a se simți înlăuntrul ei, de a reacționa la onorurile și ofensele care, după opinia lui, i se aduc.”

„Este evident cât de mult contribuie aderarea cărturarului la pasiunile laicilor, la întărirea lor în inima celor din urmă, și este firesc să fie așa: mai întâi, laicii sunt scutiți de spectacolul sugestiv al unui tip de oameni neinteresat de universul practic; apoi, și mai ales, când cărturarul își asumă pasiuni politice, el le aduce extraordinarul concurs al sensibilității sale – dacă este artist, al puterii sale de convingere, dacă este gânditor – al prestigiului său moral – în ambele cazuri.”

„Umanitarismul care cinstește calitatea abstractă a omului este singurul care îți îngăduie să iubești toți oamenii.”

„Războiul inutil este cea mai bună școală de război util.”

„În vremea noastră s-a născut și opinia unor oameni care pretind că aparțin spiritualului, cum că în Grecia de venerat este Sparta, cu școlile ei de gimnastică, nu cetatea lui Platon și Praxitele; sau că – zic alții – modelul antic vrednic de cinste este Roma, nu Grecia. Logica firească a celor ce laudă trupurile robuste și meterezele solide.”

„Din înaltul catedrei sale, cărturarul de astăzi îi explică omului că măreția lui stă în fapta practică.”

„Consider că existența dedicată spiritului duce, obligatoriu, la universalism, în sensul eternității, și prea puțin la credința în așa-zisele idealuri terestre; cât despre pasiunea naționala a literaților, cred că, pentru a fi sinceră, trebuie să se întemeieze pe o calitate care, se știe, nu este deloc caracteristică acestei categorii (cum este iubirea de sine): naivitatea.”

Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, 2017.