Câteva fragmente din „Tratat despre toleranță”, de Voltaire

„Toleranța nu a stârnit niciodată un război civil, în timp ce intoleranța a transformat pământul într-un imens abator. Să alegem acum între cele două mame rivale: cea care vrea să îi fie omorât băiatul și cea care cedează, de teamă ca acesta să nu fie ucis.” (p. 58)

„Aici vorbesc despre interesul națiunilor; respectând teologia, așa cum trebuie, nu doresc în această lucrare decât binele fizic și moral al societății. Implor toți cititorii imparțiali să cântărească aceste adevăruri, să le rectifice, să le extindă. Cititorii atenți, care își împărtășesc gândurile și lecturile, vor merge întotdeauna mai departe decât autorul.” (p. 59)

„Se poate să mă înșel, dar mi se pare că toate popoarele antice au fost permisive față de libertatea de gândire. Toate aveau religie, iar oamenii se conduceau în relațiile lor după modelul zeilor: toți recunoșteau un zeu suprem, căruia îi asociau un mare număr de divinități inferioare; exista un singur cult, dar acesta permitea un mare număr de sisteme particulare. Grecii, de pildă, oricât de religioși au fost, nu găseau nimic extrordinar în faptul că epicurienii negau Providența și existența sufletului. Nu mai vorbesc de alte secte, care lezau ideile sfinte pe care trebuie să le avem despre Creator, și care erau toate tolerate. Socrate, care s-a apropiat cel mai mult de cunoașterea Creatorului, a suferit consecințele acestei lezări și a murit ca martir al Divinității; este singurul pe care grecii l-au ucis pentru opiniile sale. Dacă ideile lor au dus, într-adevăr, la condamnarea sa, asta nu spre cinstea intoleranței, pentru că nu se cade să pedepsiți singurul om care îi aduce osanale lui Dumnezeu și să-i cinstești în schimb pe cei care conferă Divinității cele mai nedemne atribute.” (pp. 66-67)

„Nu trebuie să o faci pe oratorul și n-ai nevoie de prea multă elocință ca să dovedești că creștinii trebuie să se tolereze unii pe alții. O să merg și mai departe și o să spun că trebuie să-i privim pe toți oamenii ca pe frații noștri. Mi se va spune: Adică cum? Fratele meu turcul? Fratele meu chinezul? Evreul? Japonezul? Da. Nu suntem noi toți copiii aceluiași Tată, creaturile aceluiași Dumnezeu? Mi se va spune iarăși: Dar acele popoare ne disprețuiesc, ne tratează ca pe niște idolatri! Așa e, le voi răspunde, numai că nu fac bine ce fac.” (p. 143)

Voltaire, Tratat despre toleranță, traducere din limba franceză și prefață de Gabriel Avram, București, Herald, 2018.