Alexandru Baltaga:
1.Deputat în Sfatul Ţării din partea preoţimii basarabene. Atitudinea ostilă a arhiereilor ruşi – Pavel, Serafim etc. – faţă de problemele cu care se confrunta preoţimea basarabeană, interzicerea oficierii serviciilor divine în limba băştinaşilor nu putea să nu trezească nemulţumirea preoţimii basarabene faţă de biserica rusă şi de Rusia ca atare. În situaţia când Basarabia, ca şi întreaga Rusie, era cuprinsă de revoluţie, iar atitudinea bolşevicilor faţă de religie şi biserică era cunoscută, preoţimea basarabeană a intuit unica ieşire din situaţie – Unirea cu România, cu atât mai mult că exista o legătură de rudenie, o comunitate de limbă şi tradiţie între biserica română şi cea basarabeană.
2.De aceea, o bună parte a preoţimii basarabene s-a pronunţat pentru Unire. Prin semnarea Actului Unirii de la 27 martie, Alexandru Baltaga îşi îndeplineşte o misiune încredinţată de toţi preoţii patrioţi din Basarabia. În momentul arestării, 31 august 1940, avea 79 de ani. E greu de spus ce pericol prezenta pentru securitatea imperiului un vârstnic care toată viaţa nu făcuse altceva decât să slujească lui Dumnezeu şi poporului său. În timpul percheziţiei, i-au fost confiscate 11 ordine şi medalii, apreciere a muncii sale de o viaţă. Printre ele – Ordinul „Sfântul Vladimir“, Crucea „Anna“, Ordinele „Steaua României“ şi „Coroana României“ în grad de general.
3.A decedat la 7 august 1941, în spitalul regional din oraşul Kazan.
Constantin Bivol:
1.Până în anul 1918 a făcut serviciul militar în armata ţaristă. În calitate de deputat al Sfatului Ţării, la 27 martie 1918, a votat Actul Unirii Basarabiei cu România.
2.În anul 1919, este ales deputat în Parlamentul României. În anii 1925-1926 a fost primar al localităţii Costeşti, din partea Partidului Naţional Ţărănesc.
3.A decedat la 12 martie 1942, în spitalul închisorii nr. 4 din oraşul Cistopol, din RASS Tătară.