Notez asta aici, am s-o folosc intr-un articol mai tarziu, in mod sigur. Gasesc in Jurnalul lui Witold Gombrowicz nenumarate pasaje cu al caror spirit este greu sa nu te identifici:
„Un nivel ingrozitor… Ce se poate face ca Universitatile sa inceteze cu fabricarea de ciurucuri, sa nu mai strice atat de cumplit atmosfera in lumea noastra civilizata? In jur se inghesuie tot mai multi tineri cretini de fabricatie universitara, spalati chimic de inteligenta lor naturala… incepe sa fie mare imbulzeala de studenti care stiu doar ce li se vara in cap si care… au pierdut imponderabile cum ar fi caracterul, ratiunea, poezia, farmecul. Uratenia ordinara a acestora… incepe sa faca ravagii… Imi place sa-i scot din sarite pe acesti prostanaci inestetici sau sa-i zapacesc… Ma amuz starnind neincrederea lor primitiv-taraneasca…”
Citindu-l pe Gombrowicz, intrebarea care se degaja este: de ce? Pentru ce si de ce aceasta tentatie, aceasta slabiciune de a te pune mereu si mereu la mintea prostilor? De ce aceasta forma de amuzament bazata pe specularea tampeniei native sau cultivate a gloatelor de spirite „independente”, cu spoiala cool si cutting edge occidentala si lecturi la zi de pe internetul progresist? De ce aceasta slabiciune? Si, mai ales, de ce tocmai acum cand noua revolutie tehnologica da prostilor cu sau fara diploma si pretentii academic-progresist-occidentalizante atat de multe resurse de a ne invada spatiul virtual si mental? De ce acest joc? De ce aceasta aproape zilnica rutina?
Raspunsul cred ca l-a dat tot Gombrowicz:
„O sacaii ca sa nu se napusteasca asupra mea – asa se exprimase el candva – caci pretindea ca Prostia e un animal exceptional care nu poate sa te muste cand o tragi de coada”.
„Prostia e un animal exceptional care nu poate sa te muste cand o tragi de coada”. Si asta tine de cea mai buna explicatie. Si pentru noi insine. Si pentru cei care intreaba.
Ce faci aici, Aligica? Trag prostia de coada, Prietene, trag Prostia de coada.