Ce se întâmplă atunci când nimeni nu mai știe ce este libertatea?

Un articol de John Horvat pentru The Imaginative Conservative

Confuzia asupra noțiunii de libertate duce la nașterea unei societăți divizate, în care orice este permis în numele unui concept pe care nu îl mai putem defini sau clasifica. Totuși, relația de interdependență dintre libertatea pozitivă și cea negativă, dacă este corect înțeleasă, facilitează funcționarea armonioasă a societății, cu constrângeri minime din partea statului.

În societatea de astăzi, nu există un cuvânt care să provoace mai multă confuzie decât cuvântul „libertate”. Toată lumea pretinde că luptă pentru libertate. Fiecare tabără din peisajul politic susține că cealaltă parte este un dușman al libertății.

Și totuși, se pare că avem din ce în ce mai puțină libertate. Am pierdut sensul cuvântului „libertate”. Când nimeni nu mai știe ce este libertatea, ea devine ceea ce vrem noi să fie. Fiecare o înțelege într-un sens diferit și își gândește mișcările după reguli diferite. Rezultatul acestui proces este un haos care ne distruge națiunea.

Două tipuri de libertate

În excelenta sa carte, The Cunning of Freedom: Saving the Self in an Age of False Idols, filosoful polonez Ryszard Legutko identifică și definește două tipuri clasice de libertate. Această delimitare poate explica situația noastră actuală atât din perspectiva celor de dreapta, cât și a celor de stânga.

Ryszard Legutko identifică o libertate pozitivă și o libertate negativă. Cele două concepte nu sunt neapărat incompatibile, ci mai degrabă complementare. Cu toate acestea, atunci când sensul lor este denaturat sau greșit înțeles, cele două dimensiuni ale libertății pot da naștere unor conflicte asemănătoare celor pe care le vedem acum în spațiul public.

Pericolele libertății negative

Primul tip este libertatea negativă. Când se gândesc la libertate, majoritatea oamenilor au în vedere libertatea negativă, care se rezumă la absența constrângerii. Prin această libertate, nimeni nu ne oprește să facem ceea ce vrem, atâta timp cât nu îi afectăm pe ceilalți prin acțiunile noastre.

Aceasta este acea libertate legitimă care implică exercitarea neîngrădită a voinței proprii. Ne bucurăm de această libertate, deoarece sufletul omului nu funcționează bine atunci când se află sub imperiul unei constrângeri. Avem nevoie de spațiu pentru a putea acționa fără opreliști.

Cu toate acestea, nu poate exista o societate în care guvernează libertatea negativă totală sau absolută. Pentru a trăi împreună în pace, trebuie să renunțăm la o anumită parte din libertatea noastră negativă, prin acceptarea unor restricții. Trebuie să existe reguli pentru a putea menține lucrurile în pace.

Modernitatea, în special individualismul și liberalismul, consideră libertatea negativă absolută un ideal, iar de aici încep să apară opiniile divergente. Mulți oameni ajung să creadă că libertatea se referă doar la un regim caracterizat prin lipsa oricăror limitări sau restricții, indiferent de consecințele lor.

Libertatea negativă funcționează bine atunci când oamenii trăiesc vieți pline de virtute. Într-o societate a viciului, în care oamenii săvârșesc nelegiuiri fără vreo reținere, aceasta poate deveni dezastruoasă.

Valoarea libertății „ordonate”

Al doilea tip de libertate este libertatea pozitivă, pe care prof. Legutko o definește drept „un set de calități și condiții necesare pentru a atinge scopuri mărețe”.

Libertatea pozitivă presupune dezvoltarea caracterului, a talentelor și a virtuților care ne permit să depășim obstacolele vieții, astfel încât să putem urmări obiective mai înalte. Astfel, ne-am putea nega libertatea negativă a consumului excesiv de alcool, astfel încât să dobândim libertatea pozitivă de a conduce mașina în siguranță.

Această definiție a fost cea preferată de oamenii din societățile antice, medievale și premoderne. Ei credeau că indivizii care făceau doar ceea ce doreau nu erau liberi, ci erau sclavii pasiunilor lor. Pentru a fi cu adevărat liberi, oamenii trebuie să își suprime obiceiurile proaste și dependențele. Ei trebuie să urmărească scopuri înalte, cultivându-și caracterul și depunând efort pentru a se putea elibera din sclavia satisfacției și a complacerii. În acest mod, ei vor putea găsi ordinea, binele comun și vor putea ajunge la sfințenie.

Astfel, libertatea pozitivă a avut un efect stabilizator asupra societății și a condus la ceea ce Fondatorii SUA numeau „libertate ordonată”.

Distrugerea libertății

Odată cu distructiva revoluție sexuală din anii șaizeci, libertatea negativă absolută a devenit paradigma dominantă adoptată atât de dreapta, cât și de stânga. Cei de dreapta cred, în mod fals, că pot folosi libertatea negativă absolută pentru a putea atinge dezideratul libertății „ordonate”, căutat dintotdeauna de conservatori. Între timp, stânga este dispusă să facă uz de forță pentru a impune un regim de libertate negativă absolută, fără interdicții sau restricții morale.

Astăzi, nimeni nu mai vorbește despre libertatea pozitivă, care formează caracterul uman și facilitează progresul individual. Un astfel de concept este descris drept ceva odios, care restrânge libertatea și descurajează dezvoltarea indivizilor. Toată lumea vorbește despre libertatea negativă, chiar dacă ea îi înrobește pe cei care cad pradă viciilor și dependențelor.

Drept urmare, confuzia asupra libertății deschide calea unei societăți polarizate, în care totul este permis în numele unui concept pe care nu-l mai putem defini sau clasifica.

Percepțiile greșite asupra libertății pozitive și negative

Într-adevăr, confuzia crește pe măsură ce fiecare tabără adoptă propria viziune asupra libertății pozitive sau negative, ca parte a strategiei de dominare a celeilalte.

Conservatorii sunt în dezavantaj în această problemă. Întrucât în spațiul public se discută doar despre libertatea negativă, conservatorii o apără cu ardoare, privind-o ca pe singura libertate necesară, chiar dacă ea distruge obiectivul înalt al libertății ordonate. Ei ar trebui să gândească în termeni de libertate pozitivă.

Liberalii, în schimb, își arată adevărata față. Ei apără acum o libertate pseudo-pozitivă, care le permite, conform susținerilor lor, să suprime dreptul conservatorilor de a-și atinge scopul distructiv al libertății negative absolute, și anume acela de a face orice.

Întoarcerea la sensul originar al libertății

O soluție reală pentru această problemă ar însemna întoarcerea la sensul inițial al libertății.

Nu este nimic în neregulă cu libertatea negativă, atâta timp cât dorim lucruri bune și virtuoase. Apoi, nu este nevoie de limitare sau constrângere. Cu toate acestea, trebuie să ne opunem libertății negative absolute, deoarece ea transformă cu ușurință oamenii în sclavii pasiunilor lor și poate da naștere cu ușurință tiraniei, care apare din ura față de restricțiile legitime.

Mai presus de toate, este necesar să ne întoarcem la libertatea pozitivă. Ne putem dezvolta talentele, abilitățile și virtuțile pentru a depăși viciile și defectele care ne împiedică să ne atingem întregul potențial.

Interacțiunea dintre libertatea pozitivă și cea negativă permite societății să funcționeze armonios și cu constrângeri minime.

Problema morală

Libertatea este doar un mijloc, nu un scop în sine. Ea funcționează numai atunci când oamenii disting cu ușurință între bine și rău. Are sens doar atunci când urmăm primul și cel mai de bază principiu al legii naturale scrise în inimile tuturor: faceți bine și evitați răul. Libertatea implică acte morale și, prin urmare, presupune aplicarea legii naturale și necesitatea ajutorului divin. Dacă ignorăm acest aspect, vom cădea pradă obsesiilor și maniilor noastre.

După cum a remarcat Edmund Burke: „Oamenii cu minți neînfrânate nu pot fi liberi. Propriile lor pasiuni devin opreliști în calea devenirii lor”.

Articol original: When No One Knows What Freedom Is, All is Lost