Cinci lucruri despre mișcarea Antifa

Un articol de Joe Carter pentru blogul Acton Institute

Pe parcursul anului 2017, un grup cunoscut ca Antifa s-a remarcat prin implicarea sa în revolte și proteste violente din toată țara. Aici sunt câteva informații cheie despre activiștii cu „uniforme“ negre:

1. Antifa este o mișcare protestatară radicală și adesea violentă organizată în jurul cauzei „anti-fascismului“. Spre deosebire de unele mișcări politice care se definesc în relație cu cauzele pe care le susțin, activiștii Antifa se definesc prin prisma lucrurilor cărora se opun: indivizii sau grupurile pe care le definesc ca „fasciste“. Fascismul însă este o ideologie greu de definit deoarece a conținut în mod istoric elemente din ambele extreme ale spectrului politic stânga-dreapta, iar pentru țelurile „anti-fascismului“, cea mai bună definiție a „fascismului“ ar suna în felul următor: „set de ideologii și practici care urmăresc să plaseze națiunea, definită exclusiv în termeni biologici, culturali și/sau istorici, deasupra oricăror altor loialități și să creeze o comunitate națională mobilizată.“ Aceast mod de definire a „fascismului“ explică rațiunea din spatele conflictelor membrilor Antifa cu grupurile de etno-naționalism precum dreapta alternativă, Ku Klux Klan-ul sau neo-naziștii.
2. Termenul antifa este în general considerat o abreviere pentru „anti-fascist“ sau „acțiune anti-fascistă“ – termenul a fost în mod original o abreviere pentru Antifaschistiske Aktion, o mișcare comunistă germană din anii 1930, iar gruparea modernă se inspiră din activitatea stângiștilor militanți care, conform lui Peter Beinart, se încăierau cu fasciștii din Germania, Italia sau Spania în anii 1920 și 1930. Aceste grupări, împreună cu numele de antifa, și-au reluat activitatea în anii 1970, 1980 și 1990 în urma mobilizării anti-rasiștilor din subcultura punk rock din Marea Britanie și Germania, unificați cu scopul prevenirii infiltrării neo-naziștilor în cultura muzicală. „Datorită punk-ului, grupuri care își spuneau acțiunea anti-rasistă și, ulterior, acțiunea anti-fascistă sau antifa au apărut în Statele Unite“, susține Beinart.
3. Aproape toți cei care se identifică cu mișcarea Antifa se regăsesc în extrema stângă a spectrului politic, identificându-se ca socialiști, anarhiști sau comuniști, însă atunci când acționează ca activiști Antifa ei nu încearcă să înainteze pozitiv o agendă politică, ci să blocheze și să cenzureze grupurile pe care le consideră fasciste. Tema unificatoare pentru eforturile acestor grupuri antifasciste este premisa că simpla existență a „fasciștilor“ creează un risc de violență, în special pentru grupurile minoritare, lucru care justifică în concepția lor uzul violenței ca mijloc de autoapărare preventivă împotriva grupurilor și persoanelor „fasciste“ care își exercită drepturi naturale precum cel la liberă exprimare sau adunare publică.
4. Antifa este descentralizată și nu este organizată formal sau în mod oficial – internetul și social media au facilitat diseminarea informațiilor în rândul activiștilor și coordonarea atacurilor asupra persoanelor sau grupurilor adverse, eliminând necesitatea liderilor, purtătorilor de cuvânt sau finanțării externe. După cum explică istoricul Mark Bray al Universității Darthmouth, antifascismul este mai degrabă o strategie organizatorică decât un grup politic, un „model de rezistență“ definit de o înțelegere a istoriei fascismului: „datorită faptului că viitorul rămâne nescris și că fascismul apare adesea din sânul grupurilor mici și periferice, antifasciștii au concluzionat că fiecare grupare fascistă sau etno-naționalistă ar trebui tratată ca și cum ar putea fi cele 100 de Fascii (aripa paramilitară a organizației fasciste a lui Benito Mussolini).“
5. Fiind o grupare descentralizată, Antifa se bazează pe așa zisele metode și tactici ale „blocului negru“ ca unealtă de coordonare – blocuri negre pe care Francis Dupuis-Deri le descrie ca fiind „adunări ad-hoc de persoane sau grupuri care acționează pe întreaga durată a unui marș sau protest în care participanții își păstrează anonimitatea prin vestimentanția integral neagră.” După cum explică Devon Douglas-Bowers, „blocul negru nu este un grup, ci o tactică ce le permite radicalilor să acționeze direct fără teama repercusiunilor legale; în timp ce mulți din blocurile negre sunt anarhiști, acest termen nu îi descrie pe toți.“

Blocurile negre încearcă să funcționeze într-un mod orizontal, fiecare persoană având un cuvânt de spus în procesul decizional și în încercarea de obținere a unui consens, votul fiind evitat. Pentru a-și realiza scopurile, participanții blocurilor negre se organizează în grupuri de afinitate formate din maxim câteva zeci de persoane ale căror afinități rezultă din legăturile lor interpersonale, precum apartenența la aceleași școli, locuri de muncă sau organizații politice – legăturile anterioare și exterioare activității politice le permit să se coordoneze coeziv.

Atunci când activiștii Antifa se prezintă la un protest, ei nu acționează ca un grup unitar și nici ca indivizi separați, făcând parte din numeroase grupuri „de afinitate“ autonome, adesea grupuri mărunte de prieteni și cunoștințe cu propriile dinamici sociale și structuri ierarhice. Rezultatul acestui tip de organizare este faptul că persoanele influente dintr-un astfel de grup sunt adesea urmate de asociații lor, inițiind cel mai adesea acte de violență și vandalism prin puterea exemplului lor și ducând la efecte de tip avalanșă care escaladează și generalizează fenomenul violenței în cadrul protestelor. Organizarea informală a Antifa le permite membrilor unor grupuri de afinitate să planifice și să orchestreze acțiuni mult mai radicale sub umbrela Antifa. De exemplu, o mână de teroriști interni pot atrage mult mai multă atenție asupra acțiunilor lor dacă nu sunt considerați o celulă teroristă mică și independentă, ci parte dintr-o mișcare mult mai mare.

(Departamentul de Securitate Internă a Statelor Unite ale Americii a clasat în mod formal activitățile Antifa ca fiind „violență teroristă internă”, conform interviurilor și documentelor confidențiale obținute de Politico.)

Articol original: 5 Facts about Antifa