La sase ani de la torida, insuportabila, nevrozanta vară a anului 2012, constat că USL se află din nou la putere, mai insolent și mai lipsit de rușine decât oricând. Departe de a renunta la abjectele-i metehne, acest USL redux le-a exacerbat sub domnia caidului Dragnea si a slugii sale Tăriceanu. Din nefericire, cu complicitatea, voluntara sau involuntara, a lui Klaus Iohannis.
Un faimos poet se intreba candva “Cui ii este bine in Rusia”? La fel, ne putem intreba, cui ii este bine azi in România, cine a avut si are interesul sa destabilizeze o tara, sa o decredibilizeze in interiorul aliantelor sale militare si politice, sa antagonizeze guverne de care in mod normal ar trebui sa te simti aproape? Gangsterul pesedist Dragnea este un spirit structural anti-liberal. L-ati vazut vreodata dialogand? Universul sau mental este unul dictatorial. Lipsit de orice urma de umor, indragostit de sine, autocentrat, exaltat si nesabuit, se crede lider providential. Unul ca el, vorba Elenei Ceausescu, se naste odata la 500 de ani. Cu ce o fi gresit acest popor sa aiba parte de un al doilea la distanta de doar cateva decenii?
Eu cred ca raspunsul vine tocmai din sentimentul ca ne putem face de cap dupa cum avem chef, ca UE, NATO, America nu vor misca, vor accepta, volens nolens, nabadaile, neobrazarea si nazurile noastre. Dar aici nu mai este vorba de frivole capricii, de bazdacuri puerile, ci de destinul euro-atlantic al Romaniei. Modul in care Klaus Iohannis a acceptat, las si nevolnic, diktatul uselist, adica al monstruoasei coalitii PSD-ALDE-UDMR, vorbeste in chip dureros despre o epoca si o mentalitate…