Ciprian Apetrei. 23 August, Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului

Fosta sarbatoare, falsificata, a victoriei antifasciste a comunismului romanesc, 23 August este, din 2011, ziua Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului. Prea putin cunoscuta, acesasta comemorare este un bun prilej pentru a vedea cum ne raportam la cele doua sisteme totalitare care au marcat secolul XX. Cu punctul de interes spre victime si spre memoria acestora.

De ce nu sarbatorim aceasta zi, ar fi prima intrebare ? Avem o Lege, nr. 198 din 7 noiembrie 2011, pe care am putea sa o numim a Memoriei totalitarismului, dar care, de atatia ani de la adoptare, nu produce nici un efect.

Pentru ca suferim de o schizofrenie a memoriei. Iar cine are o memorie stramba, va avea doar amintiri strambe. Cele doua sisteme totalitare ale ultimului secol si-au gasit justificari importante in lupta unul impotriva celuilat. Nu poti critica caracterul antifascist al comunismului, ne spun tovarasii mai vechi, dar si cei mai noi, din ce in ce mai numerosi. La fel, nu poti critica caracterul anticomunist al miscarilor nationaliste interbelice, in special al celor legionare, ne spun nostalgicii unei tari pure si frumoase ca soarele, cam insangerat, de pe cerul nostalgiilor lor.

Ca orice miscare utopica si razboinica, cele comuniste si fasciste au vrut binele umanitatii, iar daca pentru acest ideal au ucis oameni, asta este, revolutiile nu se fac fara victime. Despre acestea ar trebui sa vorbim astazi. Sute de milioane de morti in lumea intreaga, cateva dintre ele in Romania. Holocaust, deportari, executii sumare, lagare de concentrare, inchisori politice, determinatiile totalitarismului si-a pus in practica tot spectrul de orori.

De ce nu vorbim suficient despre ele, revine intrebarea obsedanta?