![[ Marginalia ] etc.](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Marginalia-logo-mobile.png){kind=logo}
![[ Marginalia ] etc.](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Marginalia-logo.png){kind=logo}
Am fost la Alba Iulia de Centenar. Organizare, putin spus, de slaba calitate. Dar oameni frumosi si bucurosi peste tot. Veniti de pretutindeni, din lumea toata, sa se bucure de un moment impreuna. A fost si steagul breton prezent acolo. Multi basarabeni. Un domn a a facut pe jos drumul de la noua Catedrala de la Bucuresti pana la cea din Alba Iulia. Multe costume populare. Brasarde si stegauri tricolore. Identitate asumata liber, fara ordin de nicaieri.
Altfel, cred ca anul Centenarului trecut fara sa stim mai multe despre cei care au facut Unirile succesive din 1918. Putina recuperare a lipsei lungi de educatie privind aceasta perioada eroica a scurtei noastre istorii impreuna.
La Ateneu este, pe tavan, o fresca circulara, realizata de Costin Petrescu, care cuprinde istoria Romaniei pana in 1918. O scena este cu Regele Ferdinand, insotit de Regina, in fata caruia se inclina, cu respect, un taran. In spatele sau si in jurul Regelui sunt soldati, preoti, invatatori. Respectul aratat de acestia provoaca stupoare astazi.
In aceiasi sala am vazut un spectacol patriotic bubuitor dedicat mai marilor zilei. Nimeni nu s-ar inclina astazi in fata lor. Nici cei care au primit din mainile lor, dar din banii nostri, diverse functii. N-a privit nimeni dintre cei de pe scena spre tavan. Nu ii sperie comparatia cu cei care au condus Romania inaintea lor. Le este indiferenta istoria, daca nu o pot instrumentaliza pentru un pic de glorie contemporana. Nemeritata.
Cei de la Alba Iulia nu au venit pentru ei. Dintre toti politicienii care ne conduc, doar Presedintele, cu toate ezitarile si nerealizarile sale, inspira respect.
Cred, insa, ca Romania va trece si peste aceasta perioada. Incepem anul 101 cu politicieni care se fac de ras in lume. Atunci, la momentul primei Uniri, nu si-ar fi gasit nimic de lucru in guvernul vremii. Dar incepem si cu bucuria regasirii. Fie sa renasca!
“Hai sa dam mana cu mana”.
