Ciprian Apetrei. Intamplare din avion.

Stewardesa este inalta si blonda. Imbracata in mov, slabuta si cu ochi mari si veseli. Cand o privesti de pe scaun, pare ca ajunge pana la tavan.

Este dimineata devreme. Foarte devreme. Dar trecerea ei printre randuri desteapta spiritul adormit al masculilor. O astfel de antilopa ar vâna toti. Cateva clipe de atentie. Apoi motaie la loc. Sunt oricum sub supraveghere. Nevestele se uita urat la ei. Nu merita lupta. Cooperarea e mai simpla.

– Ia zi, Mami, vrei un merișor? Un biscuitel? Sa-ti cumpar o cafeluta?

Aici era capcana. In care au cazut toti. Cand stewardesa s-a aplecat sa serveasca prima cafea, toti ochii s-au aplecat odata cu ea. La a treia, avionul parea locuit de tigri gata sa atace. Dar pedeapsa a fost pe masura. Ghionturi si maraieli, care i-au adus in fata privirii de nevasta furioasa. Care stie ca a luat un magar, care se transforma ocazional in porc. Dar este al ei. Cat timp se respecta regula, este bine. Dar pentru asta vechea piele de tigru trebuie arsa.

Privirea de gheață face asta. Laserul este mic copil. Daca s-ar putea capta energia privirii care spune “Unde te uiti, mă porc nenorocit ce esti”, n-am mai avea nevoie de baraje sau de centrale nucleare. Am produce energie cu adevarat ecologica.

Din fericire, este frig in avion. Stewardesa are un plovăraş si este in pantaloni. Sa fi purtat fusta si decolteu, la Paris ar fi ajuns un avion plin de capete sparte si mutre zgâriate.