Astazi a plecat spre Campiile Elize profesorul Valentin Mureșan. O figura discreta, dar foarte importanta, a filosofiei romanesti. Un intemeietor de scoala. Cel care a pus bazele invatamantului moral-politic la Universitatea Bucuresti.
Cel care a racordat Facultatea de Filosofie la traditia analitica anglo-saxona. A fost o scurta perioada decan, cand a luat masura, contestata absolut alandala, de a gasi un loc independent acestei facultati. A fost plecarea din Palatul Facultatii de Drept, de langa Opera, la fosta cantina din Grozavesti. Omul sfinteste locul si profesorul scoala. Ce a reusit profesorul Valentin acolo va ramane pentru mult timp. Despre cei care i-au luat locul voi scrie alta data. Astazi nu isi merita alaturarea.
Profesorul Mureșan a fost un standard al exigentei. Era foarte greu de lucrat cu el. Trebuia sa slefuiesti orice text deja verificat de multe ori. Putea lucrul tau sa fie publicat in cele mai bune reviste stiintifice din lume, aceasta era intrebarea de care nu puteai scapa.
Pentru ca la acest nivel era valoarea sa. A fost printre putinii profesori din acest domeniu aristocratic care ar fi putut preda oriunde in lume. Nu stiu de a a ramas in Romania. Dar ma bucur ca am lucrat o perioada impreuna. A fost onorant. Si astazi folosesc in cursurile mele ce am invatat atunci.
I-am fost student, doctorand si asistent. As fi putut sa ii fiu mai mult alaturi, as fi putut sa ii urmez mai mult modelul cognitiv si etic. Era greu, trebuia o seriozitate si o eruditie iesita din comun.
Raman dupa dansul o multime de carti, multe traduceri si antologii care sa trezeasca in mintea studentilor dragul de carte si de cercetare.
Filosofia este vie, filosofia morala este un domeniu care face lumea mai buna si mai corecta. Putem aplica in viata profesionala si in viata de zi cu zi marile doctrine filosofice. Cred ca acestea este mesajul de invatatura cu care ramanem.
Ganduri bune, domnule Profesor. Pe o data viitoare!