Ciprian Apetrei. O amintire cu Johnny.

Seara de concert la Hard Rock Cafe in Bucuresti. Lume buna, costume elegante, corporatisti, expati, fite la discretie. The place to be. Pe mese coaste de porc, cele mai bune din tara, bere irlandeza si whisky scotian. Harmalaie si fum de tigara, ochi aruncati pe la mesele vecine, mereu este cineva important de vazut in aceasta locatie de lux, cum i se spune in jargonul englezit.

Pe scena insa este muzica din alta lume, muzica de carciuma din mahalaua Brailei, care mai exista doar in cartile lui Panait Istrati. Si in degetele pianistului. Care isi iese din sarite dupa prima melodie si isi aprostrofeaza spectatorii care continuau sa plescaie in timp ce el canta :
– Nu mai stiti sa fiti atenti la muzica. V-au tampit c..urile de la televizor. Ascultati-ma daca tot am venit sa va cant.

Lumea a tacut mirata, dojana ii arsese pe spinare, nu prea stiau insa de ce, doar nu venisera sa asculte muzica, de fapt. Dar pianistul le vorbea din alta lume, si in fata ei se simteau ridicoli. Daca ar fi cantat unul din pacalicii promovati la televizor ca artisti, lucrurile au fi fost in regula de ambele parti.

A fost unul din ultimele concerte ale pianistului, plecat apoi sa isi reintalneasca prietenii de pahar si voie buna in alta parte, intr-o lume mai atenta la muzica sa. Nu el era ancronic, ci zgomotoasa lume noua era disonanta cu el. Cel mai destept, in mod discret, cedeaza.