La cumpărături. Doamna are un coș plin. Domnul vine spre ea cu o figura îngrijorată. Se uită în coș, mârâie și bombăne.
– Nu ai luat prea multe? Întreabă cu puțină convingere în glas.
– Cum poți spune așa ceva? Doamna știe bine jocul, un astfel de atac șovăielnic nu are nici o șansă. Riposta este fulgerătoare:
– Spune-mi tu ce am luat în plus, poftim!
Domnul ezită. Simte că este nepregătit pentru lupta. Încearcă totuși:
– Uite, asta. La ce ne trebuie? atacă la întâmplare un articol mai voluminos din coș.
– Asta tu mi-ai zis că ne trebuie. Și ultima dată când ai fost singur la cumpărături ai uitat.
Domul s-ar preda după această lovitură. Dar când zeii vor piardă omul…
– Și pantalonii ăștia colorați? Ce-i cu ei?
– Sunt pentru ține, știi că îți trebuiau o pereche. Normal că sunt colorați, sunt de vară.
– Poate îmi sunt mici, așa par.
– Cum să fie mici? Sunt foarte buni. Când ți-ai cumpărat tu pantaloni singur?
Lovitură de maestru. Domnul scutură din cap, ia căruciorul și îl împinge spre casă. Doamna își savurează discret victoria. Pantalonii extrem de colorați au fost o capcană impecabilă. Nici n-au fost scumpi, i-am văzut la ieșire la reduceri. Aveau o singură măsură. Fix aceea a domnului cel curajos.