Ciprian Apetrei. Sâmbăta tuturor. Să nu uităm, pentru a nu fi uitați.

Biserica este plină. Sunt exact 2649 de km din capitala Bretaniei până în capitala de acasă.

A fost sâmbăta în care venim cu toți ai noștri alături. Nu am apărut de nicăieri.  Și nu am uitat pe nimeni. Cu viii și cu morții laolaltă, spunea poetul ploieștean.

Lumânările luminează fără grabă colivele. Un cuvânt de netradus. Preotul citește numele celor care au fost înaintea noastră.  Sunt mulți. Fiecare nume este o lume.

Pe masă o colivă nu e ridicată de cel care a adus-o. Nu este nici o problemă. Cineva o ridică în numele celor care nu au fost amintiți.  Veșnica lor pomenire.

În Bretania există tradiția aruncării de coroana de flori în mare, de Toussaint. În memoria celor care sunt îngropați acolo, care nu au ajuns până la țărm pentru a își găsi odihna.

Oare pe noi ne va pomeni cineva, cu același lacrimi? Da, dacă vom ști să fim bunici care topesc tradiția în dragoste și o transformă în medalion nemuritor.

Cu viii și cu morții laolaltă. Dacă nu uităm,  poate că nu vom fi uitați. Lumière de lumière.