Un subiect absent din Romania, situatia din Venezuela. Pur si simplu statul roman nu are nici o parere. Un pic de istorie.
A facut ceva valuri alegerea lui Bolsonaro ca presedinte al Braziliei, la sfarsitul anului trecut. Progresistii din lumea larga, de la Mandruta la Dughin, au protestat fioros. Omul urma sa isi inceapa de-abia in ianuarie mandatul si deja era desfiintat. Caci “extrema dreapta”.
Inaintea lui au fost doi presedinti comunisti. Lula, acum in inchisoare, un fel de Dragnea, si urmasa lui, acum condamnata, Dilma Roussef, un fel de marioneta a lui. In timpul lor au explodat violenta, coruptia si saracia in aceasta tara. Au murit 60 000 de oameni. Nu i-a plans nici un ‘telectual. Asta este, “progresul” cere sacrificii umane.
Au sprijinit cat au putut nebunia comunista din Venezuela. O tara bogata, prabusita de Chavez, in aplauzele stangii mondiale. Era pelerinaj la facut poze cu el. In sfarsit, imperialismul american avea un dusman de luat in brate. Inclusiv milionari americani il iubeau si il promovau. Tara saracea, poporul flamanzea, lupta de clasa mergea inainte.
Dupa Chavez a venit Maduro, la baza sofer de autobuz, care a desavarsit opera maestrului. Acum, cand pare ca i se termina drumul, progresistii se leapada de el. Nu era, domle’, acolo nici comunism, nici socialism adevarat. Nu era de-al nostru. Ideea era buna, dar iarasi a fost implementata gresit.
Maduro mai este inca sprijinit de Rusia, China si acolitii lor. Bolsonaro, presedintele de dreapta a Braziliei, a fost foarte activ in a il sprijini pe noul presedinte, democrat, venezuelean, Juan Guaido. La fel si Trump, spre furia rusilor. Dar noi stim mai bine ca sunt, amandoi, oamenii rusilor. Pentru ca sunt, merita repetat, de “extrema dreapta”.
Bolsonaro a castigat suprinzator alegerile, dupa ce a supravietuit unei tentative de asasinat a comunistilor. Nu a protestat niciun membru al elitei progresiste. Daca murea, aia e. Se mai intampla.
Omul a supravietuit si a castigat, datorita unei platforme filosofice conservatoare. In spatele acestui succes se afla munca de foarte multi ani al unui filosof, Olavo de Carvalho. Care a locuit o perioada in Romania, la inceputul anilor 90, cand il urmareau si pe el gherilele marxiste sa il omoare. Este un denuntator constant al influentei rusesti in lume si o voce critica a compromisurilor pe care le face Occidentul cu terorismul, in numele asa-zisului “progres”.
Platforma sa conservatoare a reusit, usor, usor sa schimbe viziunea unei tari intregi. Un adevarat proiect de tara, care a reusit sa depaseasca propaganda de stanga, care acaparase statul si arunca cu promisiuni si bani publici pe unde apuca.
Cam ceea ce ne va astepta si pe noi din partea PSD-ului. Ceea ce ne lipseste, deocamdata, este un astfel de proiect de tara. Unul corect, care sa implineasca testamentul lui Corneliu Coposu. Dreapta romaneasca este o istorie trista de esecuri, iar partea de doctrina sufera mult de calitate intelectuala.
Un raspuns si la intrebarea lui Base’ la ce sunt buni filosofii. El a preferat tinichigii auto si chelnerii. Ei bine, cam astia ne conduc acum.
De reamintit ca Brazilia are pe steag o vorba mare a lui Auguste Comte, Ordine si progres. Scris pe fond albastru, nu rosu.
Avem multe de invatat din lectia braziliana. Merita (re)citit acest filosof, Olavo de Carvalho.