Ciprian Apetrei. Votezi sau boicotezi, timpul referendumului trece. Noi ramanem.

Scriam in 2016 ca tema Referendumui CPF a invrajbit prea mult societatea. Ca tonul folosit de ambele tabere este prea dur. Dar ce am vazut zilele acestea intrece orice pesimism vizionar.

Oameni de treaba, cu mintile in buna ordine, au coborat la un nivel de exprimare teribil. Umbla ca niste zombie sa gaseasca dusmanii si sa ii distruga. Au ajuns prietenii sa se rasteasca unii la altii. Sa se si incaiere.

Zboara pietrele dintr-o parte in alta de nu mai stii unde sa te ascunzi. Esti sau din ala sau din ala. Cu noi sau cu ailalati. Nu mai este cale de mijloc.

Luuati o pauza. Respirati. Ganditi-va ca vor ramane, undeva, urmele violentei de acum. Si nu merita.

Iar cand o natiune se incaiera la un astfel de subiect, ganditi-va cine se bucura de acest lucru. Si mai ganditi-va ca, prin violenta voastra, ii faceti jocul.

Indiferent in ce tabara sunteti.

Dupa logica schioapa a luptei, toti cei care voteaza DA la referendum sunt psdisti, tampiti, inapoiati, putinisti, comunisti, legionari si altele la fel de amabile.

Eu ce fac cu prietenii pe care ii stiu anti-PSD, occidentali, civilizati si care participa la vot? Ii stiu asa de ani de zile, nu de ieri. Ma apuc sa ii injur, sa ii desfiintez, sa ii scot din lista, cum vad ca se poarta, ca semn de “progres si toleranta” ?

La fel, cei care voteaza NU sau aleg calea #boicot, nu mai sunt crestini. Se pare ca a fost adoptat un amendament la taina Botezului, care devine invalid odata cu lipsa votului corect la referendum. Tentatia excomunicarii bantuie prin multe minti “evlavioase”. Ar trebui sa incep sa ii tratez de eretici, de sorosisti, de agenti ai intunericului, de perversi ?

Multumesc, nu voi face asta. Nu mi-am pierdut mintile. Indiferent cum vor vota. E dreptul lor.

Nu ii voi desprieteni nici pe cei cei care ii urasc public zilele acestea. Sunt dezamagit de ei. Foarte dezamagit.

Dar referendumul va trece, indiferent de rezultat. Sunt sigur de asta. Vor trece si nervii de inceput de toamna. Si cand se vor risipi aburii urii, vor avea nevoie, din nou, de prieteni.

Sa nu uitam asta. Ca sa putem ierta.