![[ Marginalia ] etc.](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Marginalia-logo-mobile.png){kind=logo}
![[ Marginalia ] etc.](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Marginalia-logo.png){kind=logo}
![[ Ciprian Apetrei ]](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Ciprian-Apetrei-16x16.jpg){kind=avatar}
La intrarea în tutungerie așteaptă un om al străzii, cu o mulțime de haine pe el, deși afară este cald. Are și un palton lung și gros, plin de pete.
Patronul se uită spre el nemulțumit, dar zâmbind discret. Nu este prima oară când îl vede.
– Stai afară, nu cumva să intri, mirosi prea urât!
– Aşa este, dar am bani de țigări, uite, îi arată celălalt palma plină de monede.
– De ce nu faci un duș, ca sa poți intra în magazin?
– Aşa ar trebui, râde cu gura pana la urechi omul străzii. Are putini dinți și o barba lungă și zbârlită. Nu pleacă de la ușă. Clienții îl ocolesc când intră și când ies, el le zâmbește fiecăruia și le arată că are bani.
După ceva timp, patronul iese cu țigările. Știa ce voia să cumpere.
Bucuros si cu țigările puse bine deoparte, își cauta alte monede prin buzunare. Calculează fără grabă și se duce la comerțul de alături. Și aici este cunoscut, i se aduce un sandviș cald la ușă.
Câțiva metri mai încolo, s-a așezat pe treptele unui bar închis ca sa mănânce. De nicăieri, lângă el s-a așezat un pescăruș. Mare si alb, sclipitor în soarele încă puternic al serii.
Au mâncat sandvișul împreună, fără grabă. În jurul lor s-a lăsat o liniște caldă, așa cum merită prietenii când își găsesc un timp împreună.
