• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
„Civilizația” lui Kenneth Clark după 50 de ani
„Civilizația” lui Kenneth Clark după 50 de ani
Home
Cultură

„Civilizația” lui Kenneth Clark după 50 de ani

January 22nd, 2021 Teodora Nichita Teodora Nichita Cultură, Societate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Un articol de Samuel Gregg pentru The Catholic World Report, publicat în 2019

O capodoperă a timpului său, faimosul serial de televiziune despre nașterea și dezvoltarea civilizației occidentale al lui Kenneth Clark rămâne la fel de profund și astăzi.

„Ce este civilizația? Nu știu. Nu aș putea să o definesc în termeni abstracți. Și totuși, cred că pot să o recunosc atunci când o văd. Iar în momentul acesta mă uit la ea.”

Acestea au fost câteva dintre cele mai memorabile fraze rostite de istoricul de artă Kenneth Clark, în cadrul aclamatului său serial de treisprezece episoade, Civilisation, difuzat pe BBC. În timp ce spunea aceste lucruri, telespectatorii puteau vedea, în spatele lui Clark, Catedrala Notre Dame din Paris.

Când Civilisation a apărut pe marile ecrane cu cincizeci de ani în urmă, în perioada februarie – mai 1969, a fost un succes instant. Serialul a atras un număr nemaiîntâlnit de mare de telespectatori, mai ales dacă ne gândim că subiectul său era arta înaltă. Difuzat în reluare de nenumărate ori, milioane de oameni l-au urmărit pe Clark, care i-a condus prin Evul Mediu, Renaștere, perioada Reformei, Iluminism și epoca romantică, până la finalul anilor 1960.

Cu fiecare episod, devenea din ce în ce mai clar că Clark avea niște idei foarte bine definite cu privire la ce constituia, de fapt, civilizația – mai exact, civilizația occidentală. Însă, în loc să le enunțe pur și simplu chiar de la început, acesta a preferat ca teza sa să capete în mod treptat formă și substanță.

O perspectivă personală

Un motiv mult mai mundan care ar putea explica succesul serialului Civilisation ar putea fi acela că difuzarea lui a coincis cu introducerea de către BBC2 a ecranizării color, de înaltă calitate. Asta a permis telespectatorilor să poată vedea imagini mult mai reale decât cele de calitate inferioară cu care erau obișnuiți. Deodată, oamenii au putut să admire Capela Sixtină în toată splendoarea ei.

Însă imaginile frumoase nu sunt niciodată suficiente. Arta necesită și cere explicații. În acest sens, popularitatea serialului s-a datorat într-o mare măsură prezentatorului său. În timp ce comentariile sale păreau perfect naturale, lipsite de orice efort, știm, de fapt, că Clark a rescris de nenumărate ori scenariile înainte de a le prezenta într-o manieră atât de relaxată, dar în același timp impunătoare și convingătoare. A făcut toate aceste lucruri fără ajutorul prompterului sau al zecilor de echipamente și aparate vizuale specifice, care îi ajută pe majoritatea intelectualilor și politicienilor contemporani să pară mult mai articulați și erudiți decât sunt în realitate.

În timp ce firul narativ al lui Clark era constituit din propria-i înțelegere a artei occidentale, acesta avea acel dar deosebit de rar de a face o astfel de cunoaștere comprehensibilă celor care nu sunt experți. Fără îndoială, întreaga sa carieră a fost dedicată acestui efort de a face arta accesibilă unui public larg.

În ciuda trăsăturilor sale mai degrabă aristocrate, Clark avea puternice înclinații și aspirații democratice. Acest fapt l-a plasat mai degrabă în poziția unui rebel în rândul artiștilor, criticilor și pasionaților de artă. Pentru Clark, apariția televiziunii nu era o amenințare pentru calitatea analizei și criticii artistice: constituia mai degrabă o oportunitate de a extinde discuția dincolo de cercurile obișnuite. Sigur, această manieră de instruire l-a determinat pe Clark să recurgă la ceea ce retrospectiv a identificat ca fiind generalizări „riscante”. Acesta este prețul pe care considera că trebuie să îl plătească pentru posibilitatea ca mai mulți oameni să învețe și să înțeleagă mai în profunzime civilizația din care făceau parte.

Tendințele de rebeliune ale lui Clark au ieșit, de asemenea, la suprafață, prin intermediul unor remarci improvizate pentru care astăzi ar fi probabil pus la stâlp de către cei preocupați de corectitudinea politică. Spre exemplu, în episodul 10, Clark îl descrie pe artistul și criticul social William Hogarth ca pe o persoană a cărei evidențiere a obiceiurilor mai puțin nobile a Marii Britanii secolului XVIII, cum ar fi alcoolismul agresiv, surprins în ilustrațiile sale din 1751, Beer Street și Gin Lane, reprezenta ceea ce am numi „jurnalism moralizator”.

De asemenea, Clark nu s-a abținut de la a răni sentimentele ideologilor secolelor XIX și XX. A descris marxismul ca fiind „un eșec moral și intelectual”. Astfel de comentarii nu ar fi putut fi decât deranjante pentru numeroșii artiști și critici de artă care îmbrățisau atunci entuziast analiza marxistă a oricărei forme de expresivitate artistică. Civilisation a apărut, la urma urmei, imediat după 1968, moment care i-a inspirat pe toți cei care pot fi identificați astăzi drept „marxiști culturali”. În timpul filmărilor din Paris, Clark a fost martorul câtorva dintre cele mai puternice scene de violență asociate evenimentelor din 1968. Nihilismul și haosul brute au lăsat cu siguranță o amprentă profundă asupra lui.

Nimic din toate acestea nu l-a descurajat însă pe Clark să facă din Civilisation ceea ce însuși subtitlul lui îl anunță a fi: o perspectivă personală. Acesta este unul dintre principalele motive ale popularității durabile de care s-a bucurat. Prezentatorul nu susține o linie ideologică sau de partid. În schimb, are curajul de a întreprinde unul dintre cel mai rar întâlnire acte: acela de a ne spune ce crede el cu adevărat despre acest subiect.

Paradoxuri și iar paradoxuri

Unul dintre principalele moduri în care Clark a gândit despre Occident a fost prin intermediul paradoxurilor. Probabil că acest fapt este strâns legat de contradicțiile care îi defineau personalitatea și viața. Clark vorbea și arăta asemeni unui conservator autentic (Tory). Provenea dintr-un mediu social impecabil. Cu toate acestea, viziunea sa politică era definită ferm de centru-stânga.

Clark a absorbit o mare parte din ostilitatea manifestată de unul dintre eroii săi, artistul victorian John Ruskin, față de capitalismul secolului XIX. Acest lucru devine cel mai evident în episoadele în care vorbește despre latura întunecată a Revoluției Industriale. În ciuda acestor lucruri, Clark discută pe larg și despre progresele tehnologice și științifice extraordinare care au avut loc în paralel. Performanțele ingineriei britanice și americane sunt prezentate drept creații artistice de sine stătătoare.

Un alt paradox explorat de Clark vizează forțele care au fost dezlănțuite de Reformă. Pe de o parte, Clark nu încearcă să își ascundă dezaprobarea față de iconoclasmul care a caracterizat acea mișcare. Statuile Fecioarei Maria și ale sfinților din bisericile germane, pe deasupra cărora camerele video se mișcă în tăcere, subliniază această idee.

Pe de altă parte, Clark vede totuși ceva dinamic și proaspăt în oamenii Nordului. Acesta afirmă că Luther era „o personalitate extrem de impresionantă” pe care o preferă în defavoarea lui Erasmus. Cel din urmă este portretizat de către Clark drept o figură inteligentă, dar care degajă o anumită prețiozitate.

Și, în ciuda sălbăticiei de care au dat dovadă germanii, așa cum sunt surprinși și în operele lui Albrecht Dürer, aceștia par să fie priviți într-o lumină favorabilă când sunt comparați cu portretele eleganților și delicaților cardinali romani, ale căror priviri inexpresive reflectă lipsa de suflet izvorâtă din coruperea lor interioară. Clark nu își ascunde fascinația față de Roma barocă. Totuși, face o scurtă paranteză în care descrie arta produsă în Roma în timpul acelor veacuri ca fiind „firavă, manierată, afectată și repetitivă.”

Întorcându-și din nou atenția către Nord, Clark laudă impresionantul progres comercial realizat de comercianții olandezi ai secolului XVII. Însă se arată dezaprobator cu privire la arta olandeză produsă în acea perioadă de expansiune economică, afirmând că întruchipează „mândrie defensivă și sentimentalism”. Clark nu se poate abține nici din a explica cum o obsesie a lalelelor a dus la una dintre cele mai profunde crize financiare ale Occidentului, care la rândul ei a cauzat diminuarea și chiar evaporarea averilor multor olandezi mândri. Olanda nu și-a mai revenit niciodată după acel moment.

Ce este, deci, Civilizația?

Toate acestea ne relevează o trăsătură pe care Clark a considerat-o centrală în explicarea longevității civilizației occidentale: capacitatea de a renaște după lungi perioade de stagnare și degradare. Elementul crucial al acestei capacități regeneratoare este ceea ce Clark considera ca fiind esențial pentru supraviețuirea Occidentului ca civilizație – „încrederea”.

În primul episod, Clark evidențiază că puterea Imperiului Roman a provenit din mai multe surse, dar, în final, pilonul central a fost reprezentat de încredere. În toate creațiile arhitecturale ale Imperiului, ce vedem peste tot este încrederea în propriile puteri.

Dincolo de abilitățile tehnice, Clark susține că aceste edificii întruchipează „încrederea – încrederea cuiva în societatea în care trăiește, în filozofia ei, în legile sale, încrederea în forțele propriei sale mentalități?.” Asta este sursa „vigorii, energiei și vitalității” Romei și aceasta este puterea care stă în spatele tuturor „epocilor civilizatoare”. În lipsa acestei încrederi, am putea să trăim, spune Clark, „consecințele acceptabile ale civilizației, dar care nu constituie cu adevărat civilizația.” O societate poate fi prosperă din punct de vedere material și tehnologic, dar totuși „încă moartă și rigidă.”

Acest argument ridică, însă, un semn de întrebare. În ce trebuie să aibă încredere Occidentul dacă vrea să rămână o civilizație?

Clark ne oferă câteva indicii cu privire la răspunsul său în diferite momente, însă nicăieri nu face asta mai clar decât în ultimul episod al serialului Civilisation. Interpretat deseori ca un atac împotriva modernismului „haotic” și „hidos” care își făcea loc, subminând arta occidentală, Clark declară:

Susțin cu tărie o serie de credințe care au fost repudiate de câteva dintre cele mai vii intelecte ale timpurilor noastre. Consider că ordinea este preferabilă haosului, că creația este mai bună decât distrugerea. Prefer blândețea în defavoarea violenței, iertarea în defavoarea răzbunării și cunoașterea în defavoarea ignoranței… înțelegerea umană este mult mai valoroasă decât ideologia… Și, dincolo de toate acestea, cred în geniul dat de Dumnezeu anumitor persoane și pun preț pe o societate care face existența lor posibilă.

Ordine, creație, cunoaștere, blândețe, iertare și înțelegere: atunci când ne gândim la opusele lor, este dificil să nu recunoaștem că Clark atinsese un punct important aici. El a înțeles că civilizația este într-o mai mică măsură despre succesul economic și politic, oricât de importante ar fi acestea. La baza ei stau, în fond, credințele și atitudinile corecte.

Subiectul la care ajungem în mod inevitabil

Și astfel ajungem la tema care plutește constant în aer de-a lungul serialului Civilisation – religia. Iar când spunea „religie”, Clark avea în minte creștinismul. Nici Biserica și nici credincioșii, fie ei catolici sau protestanți, nu scapă afirmațiilor înțepătoare ale lui Clark. Mulți clerici, afirmă acesta, „trăiau vieți înguste și monotone.” Aceștia se făceau adeseori vinovați de comportament „revoltător” și erau uneori compromiși în totalitate de implicarea excesivă în politică.

Totuși, în toate aceste probleme, Clark vedea viziunea creștină asupra omului și a lui Dumnezeu ca parte integrantă a ceea ce înseamnă întreaga civilizație occidentală. „Materialismul eroic”, după cum își intitulează el ultimul episod, a facilitat posibilitatea unor realizări tehnologice extraordinare. Chiar și așa, însă, îi informează deschis Clark pe ascultătorii săi, nici materialismul filozofic și nici materialismul practic nu ar putea sta la baza unei întreprinderi civilizaționale. Acestea nu reușesc să inspire suficientă „încredere”, deoarece nu pot oferi motive suficiente pentru care oamenii ar trebui să se chinuie să creeze ordine din haos. Materialismul nu poate de asemenea explica de ce vedem atâta măreție în sculpturile lui Michelangelo sau în muzica lui Mozart. Există o singură alternativă la aceste consolări dezolante și perspective sumbre oferite de materialism: credința în Dumnezeu. Iar Clark nu a avut în minte orice divinitate. Deși avea credințe religioase eclectice, Clark era credincios și îl vedea pe Dumnezeu ca fiind sursa tuturor lucrurilor pe care le-a identificat ca fiind centrale pentru Occident: creativitatea, ordinea, cunoașterea, înțelegerea, iertarea etc.

Empatia lui Clark față de catolicism se manifestă pe tot parcursul serialului. „Am putea argumenta”, afirmă el în episodul al doilea, că „civilizația occidentală este practic creația Bisericii.” Clark ne previne însă imediat că nu se referă la adevărurile proclamate de Biserică, ci că are mai degrabă în minte rolul pur și simplu central al Bisericii în viața occidentală.

Biserica medievală era instituția, afirmă Clark, care a atras cele mai inteligente minți în cadrul structurilor sale. Acest fapt nu doar că a transformat Biserica în cea mai importantă forță în ceea ce privește politica și dreptul occidental; a însemnat și că credincioșii erau cei responsabili pentru descoperirile din științele naturale.

Tema paradoxului se profilează și aici, în măsura în care Clark prezintă Biserica drept locusul unor aparente contradicții. Credința ei în Hristos a atras personalități ca Francisc de Assisi, descris de Clark ca fiind un „geniu religios”, care a combinat austeritatea radicală cu o ortodoxie aprigă. Totuși, aceeași Biserică, evidențiază Clark, a avut în mod simultan un rol decisiv, și planificat, și accidental, în apariția capitalismului în secolul al XIII-lea – o lume în care finanțele, comerțul, industria și schimbul au căpătat forme „surprinzător de similare” cu cele din zilele noastre, observă Clark.

Totuși, în final, s-ar putea să fi fost preocuparea lui Clark pentru oamenii obișnuiți cea care l-a împins către catolicism. În episodul 7, „Grandoare și supunere”, Clark discută pe larg despre splendorile artistice ale Renașterii și Romei baroce. Însă, la un moment dat, cadrul care surprindea aceste creații se mută în interiorul unei biserici italiene contemporane. Acolo putem vedea oameni de toate vârstele și din toate mediile rugându-se, închinându-se și îngenunchind în semn de implorare.

Pe măsură ce camera insistă asupra expresiei fețelor lor, Clark observă că Biserica „le oferă oamenilor obișnuiți un mod de a-și împlini, prin intermediul ritualurilor, imaginilor, simbolurilor, cele mai profunde impulsuri, astfel încât asupra minților lor să domnească pacea.” În mod clar, în acord cu credința și cunoașterea sa a faptului că indivizii extraordinari au fost cei care au dus la progresul civilizației, Clark observă că a existat ceva în Biserică care le-a oferit oamenilor obișnuiți credința în ei înșiși și în cultura lor.

Oamenii îmbrățișează credința din motive variate. Dar probabil că a fost intuiția profundă a lui Clark, cu privire la ce le-a dăruit catolicismul celor care nu ar fi deschis niciodată ușile unui muzeu, care l-a determinat pe Clark să primească ultima ungere de la un preot catolic chiar înainte de a muri în 1983. Nu vom putea ști niciodată ce a fost atunci în mintea lui Clark. Însă serialul său Civilisation ne poate oferi un indiciu în acest sens. Alegerea lui Dumnezeu de către Clark a reprezentat cu siguranță o perspectivă foarte personală.

 

Dr. Samuel Gregg este Research Director la Acton Institute. A scris și a ținut nenumărate prelegeri despre probleme de economie politică, istorie economică, etică în finanțe și teoria legii naturale. Este autorul a 15 cărți, printre care se numără Becoming Europe (2013) și The Struggle for Western Civilization (2019).

 

Articol original: Kenneth Clark’s Civilisation at 50

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Czesław Miłosz: „Ținutul Ulro”. Fragmente
Previous article Episcopul Ignatie al Hușilor. O mică persiflare (conservatoare)
Teodora Nichita

Teodora Nichita

Teodora Nichita (n. 1996) este studentă la masterul Philosophy, Politics and Economics de la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București. Are o licență în Politics and Eastern European Studies la University College London, School of Slavonic and Eastern European Studies, cu o lucrare în care a încercat să reconstruiască filozofia politică a lui Dostoievski. În prezent, este bursieră a fundației creștin-democrate „Konrad Adenauer”, Young Affiliate la Network for Constitutional Economics and Social Philosophy (NOUS) și Local Coordinator la Students for Liberty, România. Ariile de cercetare includ filozofia politică și morală, filozofia dreptului, economia politică, teologia, epistemologia și metafizica. Este interesată în mod particular de teoria legii naturale în tradițiile neo-aristotelică și neo-tomistă și de cazuistică.

Related Posts

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga
March 1st, 2021

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale
March 1st, 2021

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea
February 28th, 2021

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
De ce literatura contează Cultură

De ce literatura contează

Feb 17th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.