Ioan Stanomir. ” Comisia de la Veneţia”, regimul Dragnea şi deriva autocratică

Raportul preliminar al “Comisiei de la Veneţia” confirmă ceea ce criticii interni şi externi ai regimului Dragnea au afirmat, constant: legiferarea în materia organizării puterii judecătoreşti şi a magistraturii nu are altă menire decât aceea de a întări controlul politic asupra acestei ramuri a guvernământului, oferind majorităţii parlamentare şi ministrului care o serveşte posibilităţi de ingerinţă şi instumente de subordonare.

Pentru cei care sunt coloana vertebrală a acestei noi ordini politice din România, analiza “Comisiei de Veneţia” va reprezenta, în mod previzibil, un amestec în afacerile interne ale unui stat suveran. Deriva autocratică de la Bucureşti este acompaniată de regăsirea temelor clasice ale izolaţionismului ceauşist. Apartenenţa la Consiliul Europei sau la Uniunea Europeană nu pare a mai avea vreo semnificaţie în aceste zile, în România.

Radiografia pe care o realizează Raportul Preliminar este în măsură să ofere elementele pentru estimarea gravităţii prejudiciului pe care noile legi adoptate de Parlament îl generează. Procedura însăşi de legiferare este privită de “Comisie” ca fiind una inadecvată şi criticabilă, dată fiind rapiditatea şi lipsa de comunicare cu exponenţii corpurilor profesionale interesate. În fapt, o dată cu acest Raport, întreaga impostură autoritară a majorităţii parlamentare este expusă: edificiul pretins respectabil este un alibi pentru despotism.

Cât priveşte noua arhitectură instituţională, “Comisia” remarcă, aşa cum au remarcat cetăţeni şi magistraţi în egală măsură, afectarea gravă a echilibrului constituţional, prin marginalizarea CSM şi a şefului de stat . În acest tablou al malformaţiilor care pot conduce la subordonarea politică a magistraţilor, contribuţia Curţii Constituţionale este una de dramatică. Pentru domnul Dorneanu şi ceilalţi magistraţi care acţionează asemeni unor membri de partid disciplinaţi, lectura acestui Raport este una mai degrabă delicată, de vreme ce inconsistenţa opiniilor lor este revelată, cu meticulozitate. Revocarea Procurorului – şef al DNA, efectuată în baza unei decizii a CCR, apare, în acest context al lecturii “Comisiei de la Veneţia”, ca un triumf al arbitrarului, fără alt temei juridic decât voinţa unor judecători obedienţi.

Ceea ce se conturează, prin Raportul preliminar, este imaginea unei organizări care nu mai garantează nici o selecţie credibilă a conducătorilor de instituţii şi nici o protecţie autentică a magistraţilor în faţa tentativelor de dominaţie politică. Limitarea libertăţii de opinie a magistraţilor este la fel de periculoasă ca şi reglementarea deliberat vagă a conceptului de responsabilitate al judecătorilor. În cazul menţinerii acestei formule impuse autocratic de regimul Dragnea, România încetează să mai îndeplinească exigenţele statului de drept în materia organizării magistraturii.

Gravitatea mutilărilor întreprinse în lunile de guvernare PSD ALDE UDMR nu mai poate fi subestimată. Ignorarea, previzibilă, a Recomandărilor Comisiei poate fi un alt pas în direcţia reorientării României pe traiectoria autocraţiilor. Legiferarea devine, în regimul Dragnea, un instrument de lichidare al libertăţilor şi de eliminare a garanţiilor de echilibru constituţional. Identitatea euro- atlantică este pe cale de fi pusă în chestiune. Textul Raportului Preliminar este un semn al acestei derive care pare de neoprit.