Adrian Papahagi: Condamnarea lui Dragnea, dincolo de Dragnea

Condamnarea lui Dragnea are sensuri mai profunde decât previzibila dispariție a unui personaj profund nociv pentru țară.

În primul rând, după doi ani de eforturi, mafia nu a reușit să îngenuncheze justiția. Iată că reforma justiției, declanșată de Traian Băsescu și Monica Macovei, are efecte durabile. Zeița oarbă nu se mai lasă intimidată și controlată de politicieni aparent atotputernici. Nu e perfectă, dar a prins curaj.

Ea nu ar fi rezistat dacă nu era susținută de alte instituții ale statului, de o parte a clasei politice, de partenerii strategici ai României, dar mai ales de zona cea mai activă a societății. Nu doar justiția s-a întărit, ci societatea românească în ansamblul ei.

Cetățenii pe care fondatorul creștin-democrației italiene, Luigi Sturzo, îi numea “cei liberi și puternici”, oamenii care nu pot fi mituiți sau intimidați de un satrap provincial, încep să conteze mai mult decât pătura pe care PSD o menține în sărăcie pentru a o putea controla. În trei decenii de occidentalizare, clasa mijlocie a devenit reactivă civic și tot mai relevantă politic. Rolul pe care, în anii ’90, îl jucau doar o mână de intelectuali și tineri din marile orașe este astăzi asumat de o tot mai amplă clasă mijlocie, a cărei prosperitate nu depinde de partidul-stat, ci este amenințată de acesta.

De asemenea, România a devenit în mod vizibil mai importantă pentru Occident (să le mulțumim tov. Putin și sultanului Erdogan, dar chiar și d.lui Orbán). Astfel, sprijinul SUA și UE este mai puternic, lucru care se transmite, ca un curent de încredere, în structurile de profunzime ale statului.

Pe scurt: ce era posibil în anii ’90 nu mai este acceptabil astăzi. Justiția nu mai poate fi aservită mafiei, statul nu mai este integral corupt, mineriadele s-au transformat în mitinguri blege, care nu mai intimidează pe nimeni.

Să ne înțelegem: meritul revine în primul rând cetățenilor care se opun abuzurilor din preocupare sinceră pentru binele comun, nu fiindcă aceea e misiunea sau meseria lor. Fără ei, nici instituțiile nu ar rezista, nici lumea liberă nu ar avea ce să sprijine.

Suferința prelungită indusă de virusul Dragnea va lua sfârșit în curând. Corpul politic s-a maturizat și s-a fortificat, ne-am mai creat o serie de anticorpi, dar infecția va reveni sub alte forme. Important e că nu ne-a răpus, ci ne-a întărit.

Cu fiecare infecție învinsă, corpul națiunii se îndepărtează de bolile copilăriei democratice și se îndreaptă spre maturitatea politică.