Cristian Pătrășconiu. Cadouri (de Crăciun) pentru Klaus Iohannis

Vor fi două tururi prezidențiale – dl Iohannis nu are, în mod realist, cum să câștige din primul, în sensul actualei Constituții. Care, pentru ”analiștii” politici făcuți la apelul bocancilor și pentru micile detașamente de părerologi, spune clar, în chestiune, că, articolul 81, ” (2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale. (3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.”

Ei bine, chiar dacă vor fi două tururi – și, încă o dată, vor fi! -, actualul președinte nu poate avea cine știe ce probleme, la cum se arată acum peisajul populat de contracandidații săi pentru funcția supremă.

Două dintre argumente care susțin această idee:

1.Desemnarea dlui Dan Barna drept candidat USR PLUS la prezidențiale. Schematic: prezidențialele sunt curse electorale de numere mari – deși citim/auzim numeroase proiecții care îl dau pe dl Barna în turul al doilea al prezidențialelor, cred că e mai cuminte să nu luăm afirmațiile din această specie drept fapte și certitudini. Sunt, acum, doar proiecții, doar dorințe, doar aspirații. Întâi: prezidențialele sunt curse electorale de numere mari – deci competiții electorale în care contează armatele de partid, organizarea, structurile din teritoriu. USR PLUS au, e drept, un scor bun la europarlamentare – dar e, totuși, locul al treilea. Apoi, la prezidențiale, spre deosebire de europarlamentarele de anul acesta (unde votul a fost a fost, masiv, negativ), lipsește ”catalizatorul” furiei populare – Liviu Dragnea. În al treilea rând: chiar dacă intră în turul al doilea – pentru mine, acum, destul de improbabilă – dl Barna va avea de ”navigat” o partitură de discurs foarte dificilă, dacă va dori să intre, la anul, la guvernare. Nu în ultimul rând, e de consemnat și refuzul dlui Dacian Cioloș de a candida la actualele prezidențiale – o opțiune realistă, în condițiile de față și, poate, o investiție politică pentru 2024, când prezidențialele se vor derula în cu totul alte condiții. Poziția dlui Cioloș în această speță mi se pare, de altfel, decisivă – ea este, cum se spunea înainte în presă, ”un semnal puternic”.

2.Desemnarea (provizorie, până la la momentul CEX, acolo unde ar urma să se valideze această candidatură) dnei Viorica Dăncilă drept candidată a PSD la prezidențiale. În absența unui candidat comun (și, strategic, rațional) al tripletei partinice PSD-ALDE-PRO România, prestația probabilă a unui candidat atât de șters, de mediocru, de agramat și cu un trecut politic teribil la pasiv precum ar putea fi dna Dăncilă nu va face decât să întregească drama electorală (binemeritată, mă grăbesc să adaug) în 2019 pentru PSD.

Ce am vrut să spun, de fapt, cu aceste scurte notițe? Doar atât: dacă se vor menține cele două (contra)candidaturi, dl Iohannis le poate trece la secțiunea ”cadouri de Crăciun”. Crăciun, ediția 2019. Le poate și declara ca atare J