Cristian Pătrășconiu. Cine rupe frontul la PSD?

Am cunoscut canalii – și mici, și mari – în zona (auto)desemnată ”de dreapta”. Probabil că doar cine e din cale-afară de naiv crede că, doctrinar vorbind și împărțind lucrurile, într-o parte sunt doar cei buni și în cealaltă, exclusiv cei răi.

Pentru simetrie: am cunoscut oameni cu simpatii adînci social-democrate foarte decenți. Cu mult bun simț la purtător. Unii dintre ei chiar au votat în direcția simpatiilor lor; unii, nu.

Am început acest text cu asemenea nuanțe – și am considerat că nu se cuvine decît așa să îl încep – fiindcă sunt convins că dimensiunea ideologică nu exprimă și nu explică totul. A fi sau a pretinde că ești ”de dreapta” nu te face, automat, să fii un mare practicant al principiilor pieței libere; în oglindă, a fi sau a pretinde că ești ”de stînga” nu te face, automat, borfaș, hoț, și așa mai departe.

Despre importanța reperelor doctrinare – deloc mică -, poate că nu acum este cel mai nimerit context pentru o discuție.

Ce vreau să spun este că, acum, chiar acum, e un moment foarte adecvat pentru cei care nu se aliniează, în sinea lor, la linia mafioto-violento-penală a actualului PSD, să rupă rândurile. Lucrurile ai mers deja mult prea departe, iar a nu spune și a nu face nimic echivalează de acum înainte cu o – foarte vinovată – complictitate.