Revocarea doamnei Koveși – motivată legal într-un mod (sunt diplomat acum) bizar – din poziția de procuror-șef al DNA a deschis și discuția cu privire la o eventuală (și, din partea unor actanți politici, au spus cu subiect și predicat aceasta, dezirabilă) implicare politică în viața de partid a acestei extraordinare doamne.
Întîi și întîi, găsesc că este inevitabilă această, să îi spune, deschidere – ea este așa fie și numai dacă avem în minte voluptatea cu care mulți politicieni dau repede curs impulsului de a vampiriza performanța și performerii din domenii distincte de politică. În acest sens, încă nu avem o invitația publică făcută Simonei Halep (probabil că va exista la un moment dat), dar tentative de anexare și de ”împărtășire” din imaginea pozitivă a acestei mari sportive au fost deja. Doamna Firea știe foarte bine despre ce este vorba…
Deocamdată, în privința doamnei Koveși, faptele acumulate în această linie de discuție sunt relativ puține: după un discurs de plecare, impecabil, Laura Codruța Koveși a spus că se va întoarce în procuratură; și s-a ținut de cuvînt. Pe de altă parte, lideri de opinie au proiectat, în diverse grade și scenarii, ipoteza intrării în politică a doamnei Koveși. De asemenea, un lider de partid i-a adresat invitația deschisă doamnei Koveși de a se alătura acestui partid, cu perspectiva, probabilă, de a fi candidatul/candidata la Președinția României a acestui partid în 2019.
Până la momentul de acum, acestea sunt liniile mari ale tabolului mare cu privire la scenariul intrării Laurei Codruța Koveși în politică.
Indiferent ce va fi pe termen scurt și mediu (eu însumi am o ipoteză în această privință), e de bun-simț să listăm (aș spune, mai degrabă, să ne amintim de) cîteva idei în legătură cu acest orizont tematic.
Elementar, așadar:
a)nu avem nici un semnal concret /direct din partea doamnei Koveși că ar vrea să își orienteze în acest fel – direct politic – viitorul său profesional;
b)politica este, în mod semnificativ, altă meserie decât job-description-ul profesional din sistemul de justiție;
c)pentru rolul în care – fără voia sa – este distribuită Laura Codruța Koveși e nevoie de numere mari. Deci, minimal, de carismă, de infrastructură, de partid sau partide puternice în spate, de organizare, de finanțare masivă.
d)experiențele trecute de dislocare din zone profesionale diferite de politica militantă, de partid pot funcționa ca valoare de precedent. Pentru cazurile care au asemănări de familie cu cel al dnei Koveși, această valoare de precedent nu este chiar încurajatoare. Iată numai trei nume, din zone ideologice diferite: Mircea Geoană, Cristian Diaconescu, Monica Macovei. Toți trei – și nu sunt nici pe departe singurele exemple viabile pentru a ilustra această idee – au eșuat cînd au făcut pasul către viața de partid.
Poate că în mintea unora chiar există un plan cu Laura Codruța Koveși în perspectiva marii confruntări electorale de la anul. Nu cred însă că, pentru 2019, e realist și cuminte să fie planul A. Sper să nu fie nici măcar planul B.
Nu exclud, desigur, nici că poate exista situația în care disperarea politică să poarte un nume: Koveși. Dar nu ar trebui să ajungem chiar acolo. Nu ar fi prea bine.