Fost Ministru al Educației (de două ori), Liviu Pop continuă să își etaleze în spațiul public voluptatea de a fi incoerent și aberant.
El spune foarte recent, iată, că acele semnături care sunt strânse în cadrul campaniei ”Fără penali în funcțiile publice” sunt dovadă grăitoare a faptului că se încearcă dărâmarea Guvernului prin FORȚĂ. Cu alte cuvinte, Liviu Pop crede că a semna pe o listă a unei campanii publice este un gest de o violență extremă.
Pot înțelege că pentru dl Pop a ține în mod firesc în mână un pix sau un stilou și a scrie cu el este echivalent cu o mineriadă.
Și, pot accepta că lucrurile stau așa cum consideră dl Pop, doar dacă vom crede că acțiunile brutale ale jandarmilor din seara zilei de 10 august au fost perfect pașnice.
De asemenea, dacă dl Pop ar avea dreptate, atunci ar fi de a o violență extremă să vorbești și să scrii într-o limbă română decentă.
Plus, în aceeași direcție: a face un acord cum se cuvine între subiect și predicat ar fi aproape un act terorist, dacă logica dlui Pop ar fi validă.
În fine, sunt convins că dl Liviu Pop nu se va opri aici. Tezaurul lufturilor sale de exprimare și gîndire este uriaș și viitorul va fi, sunt convins, generos cu noi (și) în această privință.
Și oricum, dl Pop și-a și cerut scuze. ”Cer scuze anticipat pentru greșelile care le-am făcut de-a lungul timpului” – mai țineți minte?
P.S. A propos, și eu am semnat pe listele ”Fără penali în funcțiile publice”. În Gara de Nord, acum aproape o lună. Mi-a luat două minute, am trecut numele, prenumele, adresa, datele de pe buletin și m-am dus apoi să beau un ceai. Am participat, deci, la un act de o violență extremă, nu?