Cristian Pătrășconiu. Mitingul Diasporei. PSD, un PRM mai mare și la vedere

Declarație 1: ” Ce Diaspora reprezentau ăia? Peluza Paris sau peluza Madrid? Nu mai plângeți și rostogoliți imbecilități pe rețele. Trebuiau mitraliați, nu stropiți cu apă!!!””

Autor: Cristian Bîrdac, consilier de stat, deci ministru adjunct, la Secretariatul General al Guvernului.

Declarație 2: ” Câți ați fost 20.000, 40.000 , 50.000? Nu ne provocați că venim 1 milion și vă călcăm în picioare. ”

Autor: Cristian Rădulescu, deputat PSD, supranumit ”Mitralieră”.

Nu am văzut, pînă la această oră, nici măcar o scuză oficială pentru reacțiile odioase ale unora dintre oamenii din zona PSD. O scuză ar fi ceva minimal; după părerea mea, ceva necesar, dar nu suficient. Oricum, un început. Nu am avut așa ceva. Și ceva îmi spune că e puțin probabil că vom avea. Fiindcă pozițiile de mai sus nu sunt marginale, excentrice, accidentale în PSD. De mai mult timp, dar în momente în care timpul politic se accelerează, detaliile acestea ies și mai clar în evidență, liderii și purtătorii de mesaj ai social-democraților întrețin o relație extrem de tensionată cu decență și una extrem de fertilă cu diverse tipuri de violență.

Mai mult, cine nu uită istoria noastră (relativ) recentă, poate găsi în memorie amenințări similare – cu mitralierea celor care apără democrația și statul de drept (pe stadioane sau în afara lor), cu ”călcatul în picioare” – veneau în mod constant dinspre brațul isteric și violent al lui Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor.

Odată cu dispariția odiosului lider al Partidului România Mare, discursul extremist și amenințările extreme pe care le folosea aceasta au ajuns în centrul agendei și a punctajelor PSD.

Nu mai departe decît acum cîteva săptămâni, să ne amintim, Liviu Dragnea a spus de cîteva ori, în cel mai pur stil nazist, că e foarte deranjat de niște ”șobolani”.

Ce spun cei doi de mai sus, Bârdac și Rădulescu, ce indică liderul suprem, Liviu Dragnea, ce repetă, cu voluptate, diverși alți lideri ai PSD (fie ei de la centru sau din teritoriu) sunt dovezi incontestabile că acest partid, social-democrat, e vadimizat. De data aceasta, pe față, cu gir de la vîrf. PSD a ales să fie un PRM mai mare și la vedere.

P.S. În mod uzual, nu e de așteptat nimic de la detașamente de progresiști și de iubitori ai social-democrației din rîndul (de)formatorilor de opinie- mai tineri sau nu – de la noi. Cînd e vorba de lucruri de gravitatea acestora, sunt, vorba poetului, ”muți ca o lebădă”.