Cristian Pătrășconiu. Moțiunea de vară. Are sens?

Cu o zi înaintea unei (probabile) sentințe importante pentru liderul PSD, Liviu Dragnea, vom avea pe agenda parlamentară prima moțiune de cenzură din acest an. Aceasta este inițiată de PNL și, dacă în peisajul politic (parlamentar mai ales) nu apare ceva care să rupă ritmul obișnuit, pariurile decente care se pot face în legătură cu această moțiune e că va fi doar ”încă una”.

Discuția despre o moțiune de cenzură – și despre aceasta, din luna iunie, desigur – este obligatoriu să fie despre a) necesitate și b) oportunitate.

În privința necesității, o confruntare severă și în limitele legilor și ale regulilor jocului politic democratic este mai mult decât necesară. O putere care are un comportament constant autoritar, dizolvant în raport cu democrația liberală, economia de piață, statul de drept și cu orientarea euro-atlantică naturală a României trebuie înfruntată, combătută, îndiguită. Dislocată, în cele din urmă – și cât mai repede!

Ceea ce e însă problematic în acestă discuție ține de dimensiunea strategic-pragmatică. Este sau nu este important ca lucrurile să se consume anume în acest moment politic? E un timing bine ales acest final de iunie, cu oameni (căci și parlamentarii sunt oameni, nu-i așa?) care au deja bagajele făcute pentru  vacanțe? E potrivit să ataci acum actuala putere, cu un instrument atât de important cum e moțiunea de cenzură, în condițiile în care liniile de comunicare făcute în jurul acestei opțiuni indică, pe de o parte, blazare și resemnare (așa cum e cazul majorității celor care fac, formal cel puțin, ”Opoziția”) și, pe de altă parte, o bruscă, dar nu știu cât de inspirată agresivitate care nu e chiar foarte indicată în condițiile unor negocieri pentru vot (L.Orban, 19 iunie: ”cine nu va susține moțiunea de cenzură nu este altceva decât un lacheu al lui Dragnea”)?

Mai mult decât atât, căci nu strică să avem o memorie care să acopere o durată mai lungă: e adecvat să depui moțiune de cenzură când, în ultimele luni, partitura unei Opoziții ( care ar fi fost vitale)  dure la adresa actualei puteri a fost, formula mea e una politicoasă, doar part-time și destul de anemică?

Toate aceste întrebări nu trimit, bineînțeles, la o perspectivă fatalistă. În fond, logic nu pute exclude posibilitatea ca actualul Guvern să cadă; de când PSD a fost în stare să își dea singur jos propriul guvern, prin același instrument parlamentar al moțiunii, nu putem exclude nimic.

Dar nici nu e interzis să fim lucizi și realiști. E chiar binevenit.