Cristian Pătrășconiu. Nu cu pianul!

Să aduci un pian și un pianist la protestele din Piața Victoriei care urmează, dar foarte palid acum, la ceea ce a fost în 10-12 august? Fie el și un pianist cu o cotă – nu atît muzicală, cît socială/mediatică – importantă?

Funny? Cool?

Apreciez că e oarecum neobișnuit – nu vezi în fiecare zi un om cîntînd la pian în rondul de la Piața Victoriei – dar și că, mai ales, nu e deloc o ”lovitură”. Așa cum pesemne că a fost intenția celor care au regizat acest moment.

Pentru România lui 2018 un asemenea scenariu muzicalo-protestatar pus în practică este – nu, nu toxic, nu condamnabil, să nu fiu înțeles greșit – naiv și, în fond, inutil.

Nu așa, nu cu pianul (și cu Davide Martello, un interpret care a mai cîntat și în alte locuri fierbinți – care nu sunt, totuși, pe aceeași scală de comparație cu ceea ce a fost la noi în 10 august) te poți lupta, minimal eficient, cu arhitecții și practicienii răului din România.

Nu hipsterește, nu în stil flower-power, nu cu patetisme, nu în maniera Cenaclului ”Flacăra”; NU așa!

Doar un exemplu de miză enormă – pe care o pun în contrapartidă cu proiecțiile naive ale celor care cred că pot învinge monștrii politici cu muzică, cu flori, cu joc, cu voie bună. Iată, dintr-un material documentat și alarmant din ”Adevărul” despre DNA și despre ceea ce e probabil că se va întîmpla în următoarele săptămîni:

” Pentru a ajunge la şefia DNA, Adina Florea trebuie să primească avizul CSM, care oricum e consultativ, dar trebuie bifat ca procedură. Decizia finală o va lua Iohannis, care va trebui să împace din nou constrângerile juridice cu exigenţele propriului electorat. Legea în baza căreia se va face numirea – care a diminuat consistent rolul preşedintelui – e pe masa CCR şi e foarte probabil să intre în vigoare fix înainte ca Iohannis să ia o decizie”