Orice om normal îi e teamă – cum ar spune doamna care conduce vremelnic Guvernul României – de sensul și direcția în care gîndește actualul Ministru al Justiției sistemul pe care îl coordonează. Orice om normal are și de ce – acțiunile din ultimele luni ale domnului Tudorel Toader arată un dispreț major pentru ceea ce a fost bun până acum și o complicitate solidă cu personaje care militează pentru mize dintre cele mai sulfuroase cînd vine vorba de statul de drept și de domnia legii.
În 6 august, după o respingere rapidă a primilor candidați – și fără prea multe explicații (cele date public sunt neconvingătoare) -, procedura de desemnare a procurorului-șef al DNA se reia, de la bază, cu noi candidaturi. În spatele lor, de veghe, vigilentul domn Toader – Ministrul Justiției care ne-a spus în repetate rînduri că instituția care a fost, dintre cele publice de la noi, printre cele mai performante în ultimul deceniu are nevoie de un lider cu totul diferit de ceea ce a fost pînă acum. Tradus: de un lider care să se ferească de performanțele pe care le-au bifat, în ordine cronologică, Daniel Morar și Laura Codruța-Koveși.
Sau, dacă citim și mai adînc printre rîndurile și gîndurile domnului Toader (și nu numai ale domniei sale, desigur, căci actualul Ministru de Justiție e doar vîrful unui ”aisberg” care dă fiori celor care ar îndrăzni să se gîndească în termeni pozitivi despre viitor): la DNA se caută cineva obedient și cumințel.
Un fel de V. V. Dăncilă, pe partea de justiție.
A propos, mai țineți minte numele acesta: Ioan Amariei?
A fost primul șef al DNA – de fapt, al PNA, cum se numea atunci. Era, pentru infractorii de vîrf de la noi, omul providențial, un fel de pîinea lui Dumnezeu.
Ei bine, ceva de genul acesta caută dl Tudorel Toader și compania…