Cristian Pătrășconiu. Propunere constructivă: inaugurarea apei calde full-time în București

Nu am avut multe momente memorabile ale acestei campanii electorale pentru alegerile locale. Am putea asigura dimensiunea explicativă a acestei stări de fapt – într-un mod ușor arogant, nu neapărat nedrept – prin formula celebră: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. O formulă, de altfel, suficient de încăpătoare  încât să primească subdiviziuni din specii precum: mediocritate instituțională și mi-se-rupism organizațional, cvasi-cartelizarea sistemului politic autohton, dominanța unor mass-media ”de lesă”, reguli electorale care, în fapt, îngrădesc drastic situațiile (de dorit aici) confruntaționale. Însă nu e numai aceasta – 2020 chiar e un an extrem de problematic de la o pandemie vis-a-vis de care doar idioții (utili sau nu), ticăloșii sau pur și simplu nebunii pot adopta un discurs de tip negaționist.

Au fost, totuși, câteva momente distincte; să le spunem, în măsura în care realitatea ne obligă să lucrăm și cu numere și dimensiuni mici, ”momente de vârf”. Unele s-au consumat în zona a ceea ce se cheamă ”lovituri de imagine” sau, mă rog, tentative de lovituri de imagine.

Două dintre ele țin de categoria ”inaugurări”. Există obiceiul în rândul decidenților de a împinge ”darea în folosință” a unor ”obiective de mare interes public” cât mai aproape de un moment electoral, cu scopul de a extrage, prin asociere, beneficii de imagine și de vot. ”Se dau în folosință” diverse – de la stadioane, la pasaje, de la construcții sociale, la intersecții de străzi, după nevoi – și după puteri.

În București, fix în campania pentru alegerile locale, am avut două asemenea momente cu expunere mediatică semnificativă.

Cei care țin de actualul  Executiv – atenție: la noi, conform actuale arhitecturi constituționale, Executivul de bicefal (Președinție & Guvern)! – au inaugurat folcloricul deja metrou din Drumul Taberei. Cei care țin de Opoziția actuală – o Opoziție care, însă, local (inclusiv la București), e la putere uneori –  au inaugurat (până acum, destul de comicul) Pasaj(ul) Ciurel.

Nu voi insista asupra acestor două momente de ”inaugurare” oficială – poate doar pentru a consemna că în legătură cu Pasajul Ciurel și cu modul în care a fost ”executată lucrarea” sunt deja bancuri. Unul dintre acestea: Pasajul Ciurel aproape că se varsă în râu; cu puțin efort, el poate deveni un afluent al Dâmboviței.

Voi avea, în schimb, o ”propunere constructivă” pentru ”oamenii muncii” și pentru oamenii din Guvern – oricare ar fi el -, de la Putere și din Opoziție – oricare ar fi compoziția și componența acestora. Tot sub zodia inaugurărilor de imagine.

Suntem în secolul al 21-lea. Anul de grație 2020. Aceste două date sunt valabile și pentru București – cum bine știm, Capitala României și, când vrem să fim mândri, ”Micul Paris”. De mai mulți ani, în toate sectoarele, apa caldă a devenit tot mai prețioasă; atât de prețioasă, încât este întreruptă tot mai des. Mai des ca în acest an – 2020, secolul al 21-lea d.C. – parcă nu a fost întreruptă decât pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.                                                                                                                              Ei bine: nu s-ar putea inaugura ceva, o instalație în așa fel încât să fie apă caldă tot timpul în București? Suntem, totuși, în anul 2020. Ar putea veni cu toții la acest ”moment de mare însemnătate” – și Putere, și Opoziție, și Președinte, și Premier, și Primar General și Primari de Sector șcl.

De altfel, în 2020, în București, nici apă rece nu e tot timpul…

P.S. Nu ar strica nici ridicarea unui Monument al Apei Calde în București. Plus încă unul al Apei Reci. Ambele, se subînțelege, ar putea fi inaugurate…