Cristian Pătrășconiu. Riscantă asta cu ”Je suis Liviu Dragnea”…

Nu dau vina pe caniculă.

Nu dau vina pe o anume (și destul de mare) imaturitate politică.

Nu dau vina pe Antena3RomâniaTVetc – îi stric feng-shui-ul cu frizeria dlui Barna și nu vreau asta, mai ales azi, când sunt destul de pacifist.

Nu dau vine pe nimic, de fapt.

Un fapt – poate mărunt în fond, dar cu ecouri în mass-media (care datează de azi, duminică, 16 iunie, anul de grație 2019): în fața Palatului Cotroceni, pe la prânz, câteva zeci de persoane (vreo 30, ca să fim mai exacți) cer demisia lui K. Iohannis și eliberarea din arest a lui Liviu Dragnea.

Mai mult decât atât: câțiva dintre protestatari au avut pancarte pe care scria ”Și eu sunt Liviu Dragnea”.

Cum spuneam: nu dau vina pe caniculă – și, la limită, pe nimeni și pe nimic.

DAR:

a mic – Liviu Dragnea este un infractor (multiplu dovedit) și un pușcăriaș.  Nu e un deținut politic, ci unul de drept comun. Un fel de hoț – care a furat din banii unor copii, cum se spunea în online, într-un registru al exagerărilor care sunt, în momentele-cheie, ele însele, dintre cele adevărate.

b mic – când spui așa ceva, trebuie mare atenție: în PSD mai sunt oameni care, schimbând ceea ce e de schimbat, au ”asemănări de familie” (scuzați referința!) cu acest infractor. Și cred că nu numai în PSD – ci și la actuala Putere, și la actuala Opoziție. ȘI – nu sau!

c mic – una peste alta, e riscant să pretinzi așa ceva. Pentru că, minimal, atragi atenția.

Altfel, fără să (im)pun vreo vină: căldură mare!