• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Cristian Pătrășconiu. România: populism engros și en detail
Cristian Pătrășconiu. România: populism engros și en detail
Home
Debate

Cristian Pătrășconiu. România: populism engros și en detail

March 8th, 2019 [ Cristian Pătrășconiu ] [ Cristian Pătrășconiu ] Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Poate că, la prima vedere, pare o afirmație prea tare (sau, în orice caz, una destul de greu de digerat), dar ea este perfect argumentabilă aceasta: modernitatea politică a României are în compoziția sa, într-un dozaj relevant, ideea populistă. Cartea de debut – un debut, să spunem din capul locului, remarcabil –  a lui Robert Adam ilustrează / argumentează din abundență această stare de fapte. Iată teza mare cu care lucrează tînărul istoric (R. Adam e născut la 18 aprilie 1976, la București și e doctor al Universităţii Libere din Bruxelles (ULB), cu o teză despre național-populism. Bursier în Franța la Școala Normală Superioară, Sorbona şi Sciences Po & colaborator științific al ULB. Domeniile sale de cercetare cuprind populismul și naționalismul în Europa, sociologia și istoria sportului, relațiile culturale externe ale UE): ”populismul românesc este un produs ideologic consubstanțial modernității politice românești. El se manifestă doctrinat incipient încă de la 1821, apoi se codifică ideologic în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, zis al naționalităților, cunoaște apogeul în primele două ale celui următor, dar își exercită seducția și după 1920, cînd extrema dreaptă și cea stângă îi preiau trunchiat tezele, colorîndu-le specific. În anii din urmă, populismul are aparența unui palimpsest: absent la suprafață, la o primă vedere superficială, el continuă a se scrie în subtextul discursului public dominant”.

Citatul de mai sus este reprodus din volumul ”Două veacuri de populism românesc” publicat, pe final de 2018, în seria de ”Istorie” de la Humanitas; o carte în paginile căreia, spune autorul ei, ”am sistematizat în premieră istoria populismului românesc, de la origini până în zilele noastre”. Și anume, un populism – cu o istorie deja, vai, venerabilă a cărei combustie este departe de a se fi consumat (”proteiform, el s-a menținut în peisaj vreme de aproape două veacuri și nu cred că vom deplânge prea curând dispariția acestui fidel companion”, notează Robert Adam).

Există în această carte, așa cum este poate relativ simplu de intuit dată fiind miza tematică a ei, două direcții din care este prins populismul românesc: una cronologică și una tematică. În alte cuvinte, o istorie și o analitică. Suma acestora, suma contextelor pe care le etalează cele două perspective puse la lucru fac foarte bine înțelegerii – Vladimir Tismăneanu punctează în recomandarea pe care o face acestei cărți că ” „Robert Adam ne oferă o carte impresionantă ca rigoare academică și de o urgentă actualitate. Navigând cu sagacitate și erudiție prin apele mereu tulburi ale populismelor de ieri și de azi, autorul demistifică narațiunile autoglorificatoare ale profeților naționaliști. Calmul analitic este dublat de o pasiune morală. O pasiune care pariază pe valorile societății deschise și care știe cine sunt inamicii acesteia.“”, iar Cristian Preda, la rândul său, menționează că ” „Cartea aceasta este prima analiză a populismului, care pornește de la Tudor Vladimirescu și urmărește – cu mijloacele științei politice – evoluția politicii moderne de la noi. Construcția metodologică e riguroasă, iar scriitura – alertă. Citindu-l pe Robert Adam, îți dai seama că populismul românesc e o maladie care nu trece niciodată.“

Înainte de a semna cîteva dintre reperele (nu puține ale) populismului românesc, este util un mic ocol (el e util inclusiv, așa cum se va vedea, din perspectiva prezentului și a unui viitor greu de refuzat în anii următori) chiar despre conceptul de ”populism”; Rober Adam însuși o face, așa cum se cuvine, la începutul cărții sale.  Termen ambiguu, greu de ”prins” în lucrări de specialitate, populismul are însă deja o ”bibliotecă” solidă și demnă de toată atenția. Margaret Canovan, un nume cu contribuții repetate la această temă, menționează (în 1981) cu privire la populism că toate formele pe care le îmbrăcă acesta au în comun decît două note: invocarea poporului și antielitismul. Altfel, când face media cu privire la ce este, ca profil ideatic, populismul, Robert Adam include pe lista trăsăturilor specifice: ”caracterul transideologic, revolta omului obișnuit împotriva elitei, neîncrederea în intelectuali și politicieni corelată cu încrederea în popor ca depozitar legitim al puterii, orientarea spre trecut ca model pentru viitor și negarea progresului, mica proprietate privată ca bază a dinamismului și echității economice, înclinarea spre democrație directă sau spre un lider puternic ca formă de guvernare”. Corelat cu aprecierile menționate mai sus, încă o notă esențială despre populism: ”semantic, populismul forțează sinonimia cu demagogia. (…) Problema de identitate a populismului vine din situarea sa problematică pe axa dreapta/stânga. Amestec de socialism revoluționar și conservatorism economic, el iese din tipare”. E subînleles că formele pe care le ia populismul în România ultimelor două secole se supun acestei tradiții polimorfe pe care o are, în genere, populismul.

Perioada care e privită prin lentila populismului care începe cu a doua jumătate a secolului al 19-lea și care curge pînă către anii 1940 acoperă partea cea mai consistentă a excelentei istoriii a populismului românesc pe care ne-o propune Robert Adam. Diversitatea formelor de populism pe care le experimentează în acest interval țara noastră este remarcabilă – chiar de o ”derutantă diversitate” (și variate în sine, și sub raport ideologic), cum consideră tânărul politolig. Toate, ne mai spune Robert Adam, ratează – ”populismele românește antebelice sau interbelice  au eșuat rând pe rând din cauza incapacității promotorilor lor respectivi de a rezolva o problemă primordială: chestiunea agrară. Toate vorbeau în numele țăranului, dar îi ignorau dramele reale”. Apoi, o altă constantă izbitoare a ceea ce a fost, sub specia populismului în perioada indicată mai înainte, ”aproape toate populismele românești au fost creația unui lider crismatic. Principele Cuza, Iorga, Stere, Averescu, Nae Ionescu, Codreanu întrețineau cu națiunea (o națiune de țărani, firește) raporturi de natură emoțională, de resortul sensibilității mai degrabă decât de ordin rațional și metodic”. Nu în ultimul rând, conflictele fratricide consumă relativ repede mișcările populiste din acea perioadă, iar în perioadele când sunt la guvernare (mai ales în formule autoritare, mai puțin în formule democratice) nu rezistă mult.

Pe săgeata istoriei, a istoriei României, Robert Adam nu rămâne decît pentru note succinte la ceea ce s-a întîmplat în timpul celor patru decenii și jumătate de comunism românesc. Asumă aceasta ca atare – ”regimul comunist din România nu face obiectul acestui studiu”. De asemenea, survolează totuși, în marile sale repere, perioada cu pricina și formulează provocator că ”a vorbi despre populism sau chiar despre național-populism în România comunistă ar fi riscant”. (A propos: de ce ar fi riscant, câtă vreme comunismul românesc și-a spus adesea și încă de la început ”democrație populară”?) Nu în ultimul rînd, relativ la perioada comunistă din România, Robert Adam trasează, în cartea de față, liniile de forță ale ”național-comunismului lui Nicolae Ceaușescu” – și o face mai ales pentru că, în chestiunea analizei populismului din ultimele trei decenii de la noi, perioada comunistă (poate mai apăsat ultimele sale două decenii și jumătate) nu poate lipsi ca termen major de comparație.

Pentru ceea ce este după 1989 pe această linie de discurs, organizare, acțiune politică și, în alt plan, de cercetare, reperele cele mai smnificative pe care le reține Robert Adam sunt, formațiunile de sorginte neolegionară (Uniunea Democrat-Creștină, Partidul pentru Patrie, Totul pentru Țară, Noua Dreaptă, între acestea) și, mai ales, în ordinea în care intră în scena politică de la noi, Partidul România Mare, Partidul Noua Generație și Partidul Poporului-Dan Diaconescu. Cele trei formațiuni politice – cu performanțe politice diferite, distincte și ca longevitate pe scena politică – nu sunt, în deceniile de după căderea comunismului, entități anti-sistem, așa cum pretind. Pe de o parte, ele se afirmă ”ca mișcări populare antisistem, dar erau populate de oamenii sistemului”. Pe de altă parte, ele servesc pentru o lungă perioadă, conform unor partituri distincte, drept proxy-uri politice pentru, mai ales, marele partid al ultimilor 30 de ani din România, PSDR/PSD.

Prin urmare, în condițiile în care formulele partinice, populiste, de sorginte legionară au avut rezultate foarte modeste din 1989 încoace și în situația în care ”spațiul antisistem era ocupat de național-comuniști, ale căror rețele și conexiuni la toate nivelurile puterii erau mult mai bune”, răspunsul la marea provocare cu privire la ce tradiție animă populismul românesc al ultimelor trei decenii este unul tranșant. Iată, în formularea lui Robert Adam: ”național-populismul românesc își are sursa în populismul interbelic (teorie ce ar face din comunism o simplă paranteză, închisă după căderea lui Ceaușescu) sau în național-comunism (ipoteză care postulează schimbări structurale induse în procesele socio-politice din România de stăpînirea comunistă și care ar continua să producă efecte în postcomunism)? Răspunsul se impune de la sine: moștenirea determinantă a național-populismului este național-comunismul”. Concluzia aceasta, care se impune cu forța evidenței, are impact și pentru ceea ce este acum în spațiul public autohton: ” ”dacă urnele par să fi eliminat pe moment populiștii din prim-planul politicii românești, este posibil ca ei să fi înregistrat o victorie a la Pirus: dispariția lor momentană de pe eșichier a permis discursului lor să ocupe centru scenei”.

Notă: acest text a fost publicat, în premieră, în revista 22, aici!

  • Tags
  • carte
  • modernitate
  • populism
  • Robert Adam

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Și Ștefan Bănică Jr. știe adevărul despre guvernarea PSD-ALDE
Previous article Andrei Cornea despre ”omul politic am momentului”
[ Cristian Pătrășconiu ]

[ Cristian Pătrășconiu ]

Related Posts

D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept
March 4th, 2021

D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept

A fi sau a nu fi liber
March 3rd, 2021

A fi sau a nu fi liber

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional
March 3rd, 2021

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Câteva intuiții matematice pentru noțiuni teologice (partea a II-a) Cultura

Câteva intuiții matematice pentru noțiuni teologice (partea a II-a)

Mar 4th, 2021
Vlad Topan. Prin scientism spre neo-păgânism. Sau despre milenarismul de rit ecologist Cultură

Vlad Topan. Prin scientism spre neo-păgânism. Sau despre milenarismul de rit ecologist

Mar 4th, 2021
Contribuţia lui Mises la înţelegerea ciclurilor economice Economie

Contribuţia lui Mises la înţelegerea ciclurilor economice

Mar 4th, 2021
D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept Debate

D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept

Mar 4th, 2021
Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate Cultura

Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate

Mar 3rd, 2021
A fi sau a nu fi liber Debate

A fi sau a nu fi liber

Mar 3rd, 2021
C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid Cultura

C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid

Mar 3rd, 2021
Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis Cultură

Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis

Mar 3rd, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I) ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)

Mar 3rd, 2021
Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional Debate

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional

Mar 3rd, 2021
10 august 2018: capăt de drum Opinii

10 august 2018: capăt de drum

Mar 3rd, 2021
Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează Debate

Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează

Mar 2nd, 2021
De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală Filozofie

De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală

Mar 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.