Cristian Pătrășconiu. S-a găsit PeSeDeu la PeNeȚeu

Și anume, mult. Mult  de tot.

Fapte: Aurelian Pavelescu, cel care are ștampila acestui partid, PNȚCD – cu un rol istoric imens, dar, de mai mult de un deceniu, nimic altceva o formațiune politică de buzunar, cu o existența aproape fantomatică -, a semnat un protocol de susținere cu Partidul Social Democrat în vederea europarlamentarelor. Azi, 28 martie.

Cu aproape trei decenii în urmă, după mizeriile minerești – li s-a spus ”mineriade” – dirijate și girate de Ion Iliescu, au apărut imagini cu oamenii foarte dubioși care ”dezvăluiau” (minciună absolută!) că ”s-au găsit droguri la PeNeȚeu” (de fapt, chiar mai mult decît atît, așa cum se va vedea în clipul de mai jos – droguri, armament, muniție, mașină de scris automată, plus tipărit bani la Peneleu – toate, repet, manipulări și minciuni ordinare!). Ei bine, azi, 28 martie, oficial, s-a găsit PeSeDeu la PeNeȚeu – sau, mă rog, la palida și jalnica amintire a amintirii acestui partid.

Văd că lumea se miră în legătură cu această știre. Ca și cum insul mediocru – și acesta este chiar un compliment – numit Aurelian Pavelescu ar fi fost nu știu de lumină a creștin-democrației autohtone care a plecat steagul, în chip inexplicabil, în fața social-democrației de cumetrie.

Să ne revenim și să privim faptele:

1.PNȚCD nu mai există, în fapt, în duh. Ceea ce avem sub acest nume nu e o formațiune care are un fond creștin-democrat, ci e un fel de breloc politic, o mică anexă – azi, oficializată, a PSD.

2.Emil Constantinescu, ”emanația” supremă (căci a ajuns șef de stat la un moment dat)  a unui alt PNȚCD (de acum două decenii și jumătate), e probabil singurul președinte de stat așa-zicînd ”de dreapta” care votează constant urmașii comunismului și care își îndeamnă simpatizanții să îi urmeze exemplul. (Plus, dați un google, Institutul de Studii Avansate pentru Civilizația Levantului– și bugetul de acolo….)

3.Complexul Stockholm ar explica una-alta și despre PNȚCD, dar aceasta ar însemna să ne complicăm prea mult.

Bref: și cînd e vorba despre politică, nu e cazul să confundăm dorințele noastre cu realitatea. Dacă facem așa, dacă nu intrăm frontal în asemenea confuzii, ne scutim de mirări și de dezamăgiri inutile.