Cristian Pătrășconiu. Suspendarea lui Klaus Iohannis?

E un fapt că demersurile parlamentare (dublate de o presiune mediatică infernală) coordonate de PSD-ALDE (la care s-au alipit numeroși aliați, din aceeași instituție, Parlamentul României, cu una dintre cele mai rușinoase garnituri de reprezentanți din ultimii 30 de ani) au plasat România într-o criză – morală și de legitimitate – de mari proporții.

Ofensiva socialiștilor (îi includ în această categorie și pe cei de la ALDE – faptic, un fel de clone mai mici, dar foarte harnice, ale celor de la PSD) executată după o agendă care nu apără cinstea și echitatea, ci hoția, lichelismul, fără-de-legea, echivalează cu o lovitură teribilă pe care statul de drept de la noi, oricum problematic, a încasat-o.

Altfel spus, ceea ce au făcut oamenii conduși de Dragnea și Tăriceanu (și, constant, răsplătiți pentru loialitatea cu care pun în criză viitorul democratic pe termen scurt și mediu) stă în aceeași categorie de sens cu ceea ce a fost acum 6 ani, atunci cînd, tot vara, USL (cu o altă formulă de lideri, este adevărat) au forțat o ”lovitură de stat”.

Măcelul la care au fost supuse legile justiției – făcut pentru a-i proteja pe infractori și nu pe oamenii cinstiți de infractori – are parte și de o retorică bine coordonată (chiar dacă, în fond, cinică și făcută fie să acopere o realitate înfiorătoare, fie să mute atenția de la ea).

Spre exemplu, la fraza de evaluare absolut decentă a președintelui Iohannis cum că noile modificări ale Codului Penal sunt făcute cu o ”dictatură a majorității”, Liviu Dragnea  – un politician de extracție ceaușistă care împarte ființele umane în ”oameni” și ”șobolani” (Ceaușescu vorbea, în același sistem de referință, despre ”oameni” și ”viermi”) – a replicat spunînd că aprecierea șefului statului ”este exact abordarea unui dictator”.

În ordinea rațiunii și a bunului-simț, o asemenea apreciere (la cea făcută de Dragnea mă refer) e total deplasată. În ordinea mediatică reală, cu insistența unei bune părți a comunicatorilor PSD de a se alia la logica post-adevăr și fake news, asemenea afirmații pot să prindă și să contabilizeze numere mari la audiență.

Chiar dacă, încă o dată, să spui, cum face Dragnea, despre Iohannis că se poartă ca un dictator e ca nuca-n perete.

Mai mult, există și un nivel (superior? oricum diferit) al acestei retorici războinice, smintit-războinice, pe care o practică și dictează Liviu Dragnea. Luni, declarația e fără echivoc în privința aceasta, L. Dragnea va discuta (cu Călin Popescu-Tăriceanu, mai ales) despre decizia cu privire la suspendarea lui Klaus Iohannis. ”Suspendarea trebuie să fie o opțiune serioasă”, spune, aparent sigur pe el (sau poate că speriat de toamna aceasta complicată care va veni?), Liviu Dragnea. Cel care a promis, să ne amintim, că ”va merge de data aceasta pînă la capăt”.

Dacă adunăm cele două linii de comunicare, vom putea conchide că ”e o opțiunea serioasă suspendarea cuiva care are abordarea unui dictator”. Aceasta este și pesemne ca vă fi traducerea, pentru publicul captiv al fake-news-rilor.

Realitatea este exact pe dos. Klaus Iohannis nu e dictator. Poate că e, uneori, un politician mai ezitant, dar în nici un caz dictator.

Să insiști, cum face Dragnea, cu suspendarea Președintelui României – fiindcă acesta nu dă girul ultim, suprem, unor legi și unor hotărâri care ar restitui practici abuzive și discreționare– e, desigur, una dintre opțiunile strategice.

Dar, activată, această opțiune are toate șansele să îl ducă pe Liviu Dragnea și mai aproape de teama lui cea mai mare.

Să așteptăm, așadar, cu mare interes ziua de luni.