Nașterea NATO a fost întâmpinată în România în paginile revistei „Urzica”, pe 1 mai 1949, sub titlul „Pactul Atlanticului”:
Fiind convinși că Washington-ul face muzici de război,
În America porniră (ora nu o știm exact)
Pentru țara lor (zic dânșii) să semneze toți un pact.
I-au primit acolo-n gară, ca pe niște oaspeți rari:
Nu cu pâine și cu sare, ci cu nailon și dolari.
I-au dus pe la cabarete să asculte puțin jazz,
Li s-au spus vreo trei sau patru anecdote fără haz,
Iară după ce-au luat masa, i-a chemat un diplomat:
– Ați băut pe săturate, acum treceți la semnat!
Pactul era pus pe masă, iar când unul s-a zgâit,
Ca să vadă cam ce scrie, a fost strașnic repezit:
– Asta e obrăznicie! Ai venit ca să citești?
Misiunea dumitale este doar să iscălești!
Li s-a spus să pună mâna repede pe un stilou,
(Cine n-a avut la dânsul, a primit unul cadou)
Au fost așezați pe-o bancă, după vârstă, aliniați,
Și s-a dat apoi comanda printr-un megafon: „Semnați!”
Unul din cei doisprezece, cu o voce din butoi:
B – Cum văd bine, pactul ăsta, vrea să mergem la război!
Noi am merge foarte bine, că așa scrie în pact,
Dar ce facem cu poporul, care e unit, com-pact?
Observând că „semnatarii” toți au mutre de mahmuri
Un american propune: „Facem schimb de semnături:
Voi semnați pactul Atlantic, iar noi vă semnăm un cec!”
A urmat apoi banchetul cu șampanie triple-sec.
Azi yankeii-s foarte veseli: „Pactul nou a fost semnat!”
Iar „trimișii”, și mai veseli: „Cecul a fost încasat!”.
Sursa: https://www.facebook.com/cpreda/posts/10216872407466647