• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale
Home
Polemos

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

February 19th, 2021 [ Robert Gabriel Ciobanu ] [ Robert Gabriel Ciobanu ] Debate, Polemos, Societate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

De mai bine de jumătate de an, redacția Marginalia publică constant articole despre „cultura anulării”, despre cererile și politicile agresive pe care grupurile de activiști woke le susțin în spațiul universitar, despre anularea unor autori ca Shakespeare, Chaucher sau Aristotel și, mai ales, despre violențele și distrugerile pe care mișcările alimentate ideologic de cancel culture le-au produs asupra vieții și proprietății unor oameni nevinovați. Niciodată nu a fost vorba doar despre vandalizarea unor statui sau despre o luptă justă pentru îndreptarea unor nedreptăți istorice. A fost vorba, în primul și în primul rând, despre anularea unor oameni… și despre răul care s-a revărsat astfel asupra vieții, familiei și carierei lor… și despre înclinațiile totalitare ale unor studenți-activiști, încurajați atât de profesorii lor, cât și de o bună parte din mainstream mass media.

Noi nu ne-am oprit însă la relatarea unor evenimente – deși, prin ele însele, faptele activiștilor woke sunt suficient de grăitoare pentru a ne face o idee cât de cât clară despre ce se află în mințile lor. Am mers mai departe și am scos la suprafață conținutul teoretic și ideologic care le alimentează acțiunile. Am prezentat pe larg, în mai multe materiale, originile cancel culture și presupozițiile teoretice care se află în spatele ei. Am discutat despre teoria critică, acea aberație filozofică care împarte lumea în grupuri ce, prin însăși natura lor, se află într-o opoziție ireconciliabilă. În teoria critică a rasei și genului, distincțiile dintre oameni se topesc, iar posibilitatea de a-ți depăși identititatea rasială și sexuală și de a gândi și vorbi în numele tău – al tău, individ privat, nu în numele grupului pe care s-a nimerit să-l reprezinți – este și ea, la rândul ei, anulată.

Când am început să prezentăm toate acestea, am întâmpinat reacții diferite. Pe de o parte, cei mai mulți cititori s-au arătat alarmați – pe bună dreptate! – de cele pe care le vedeau. S-au întrebat cum este cu putință ca tocmai în universitățile americane să se petreacă ceva atât de similar cu cele petrecute în România în timpul epurărilor comuniste. Dacă universitățile americane cad, încotro ar trebui să ne ațintim privirea? Temerile și întrebările de felul acesta, în opinia mea, sunt reacția normală a unor oameni confruntați – poate pentru prima dată – cu anomaliile și patologiile intelectuale germinate în spațiul universitar american.

Pe de altă parte, au fost aceia care au considerat de cuviință să ne jignească și să ne lipească o etichetă ideologică. Orice persoană de bună-credință care ar fi comparat comentariile sau textele lor cu comentariile și textele noastre ar fi sesizat diferența dintre modul nostru de a dezbate și modul lor. Ar fi sesizat, fără îndoială, diferența dintre angajarea serioasă, onestă și argumentată într-o dezbatere și ironia superficială care funcționează, de cele mai multe ori, pe post de virtue signaling.

Reacția guvernului frencez și britanic

În ultimele zile însă s-au petrecut câteva lucruri care au confirmat pericolul pe care „cultura anulării” îl reprezintă pentru societatea liberală, pluralistă și democrată. Lucruri care, în același timp, justifică efortul redacției noastre din ultimele luni. Mai întâi, într-un discurs ținut la începutul lunii februarie, președintele Emmanuel Macron afirmă că spațiul academic francez este în pericol din cauza „anumitor științe sociale importate cu totul din Statele Unite”. Președintele Macron mai susține în discursul său că este necesar ca Franța „să investească în propriile ei tradiții intelectuale și academice”, care sunt diferite de cele provenite din spațiul anglo-saxon. Referința la teoria critică este explicită. Relevanța discursului lui Macron a fost atât de mare, încât până și New York Times, cunoscut drept principala platformă proagandistică a „culturii anulării” și a noilor trenduri ideologice corecte politic, a publicat un editorial care analizează afirmațiile ferme ale președintelui francez.

Nu doar președintele Macron s-a arătat îngrijorat de răspândirea teoriei critice în spațiul universitar francez. Și ministrul educației, Jean Michel Blanquer, a declarat că în acest moment „se poartă o luptă împotriva unei matrici intelectuale care provine din universitățile americane.” Declarațiile președintelui francez și ale ministrului educației sunt primele semnale de alarmă care vin de la vârful unui stat european – pe care nimeni, de altfel, nu l-ar putea acuza de „iliberalism”. Este pentru prima dată când teoria critică și programul ei de „anulare” a culturii occidentale sunt numite explicit un pericol la adresa civilizației moderne.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Pe 16 februarie, Secretarul de Stat pentru Educație din Marea Britanie, Gavin Williamson, a publicat un editorial în The Telegraph cu titlul „Ofensiva reală împotriva culturii anulării va începe cu respectarea libertății de expresie în universități”. În editorialul său, Williamson se arată îngrijorat de numărul tot mai mare de cazuri din campusurile universitare britanice, unde vocile unor studenți și profesori care nu împărtășesc credințele „culturii anulării” sunt reduse la tăcere prin presiune și amenințări. „Am fost șocat de rezultatele unui studiu recent realizat de King’s College London, potrivit căruia un sfert dintre studenți consideră că violența este un răspuns acceptabil împotriva anumitor discursuri”, spune Williamson.

Însă punctul central al editorialului lui Williamson este anunțul său: guvernul britanic va adopta un pachet legislativ care va obliga universitățile să respecte libertatea de expresie a studenților și a profesorilor în campusuri. Fiecărei universități îi va reveni sarcina să vegheze ca grupurile studențești care până acum au fost ostracizate, marginalizate și, în anumite cazuri, chiar interzise în campusuri să nu mai primească un asemenea tratament. Studenții și profesorii care până acum erau discriminați vor avea posibilitatea să reclame conducerii universității presiunea la care sunt supuși. În cazul în care universitatea nu le va asigura libertatea de expresie și asociere, se vor putea adresa direct guvernului britanic, cerând sancțiuni împotriva universității în cauză.

Care este miza acestor reacții?

Pasul pe care l-a făcut guvernul britanic depășește cu mult simpla luare de poziție a guvernului francez. Britanicii nu doar că au identificat o problemă majoră care amenință atât performanța universitară, cât și viitorul regimului liberal-democrat, dar au propus și o soluție legislativă tranșantă. Faptul că a fost nevoie de o intervenție a guvernului pentru ca libertatea de exprimare să fie protejată într-un spațiu în care libertatea nu este o valoare oarecare, ci este însăși condiția necesară a progresului în știință și cercetare, este un semnal de alarmă care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri. Nici britanicii, nici francezii nu își doresc ca pe teritoriul lor să aibă loc evoluții similare cu cele care s-au petrecut în ultimul an pe străzile din Statele Unite și cu cele ce se petrec de ani buni în campusurile americane.

Când Marginalia a început să scrie despre evenimentele din Statele Unite asociate cu cancel culture, unii cititori mai sceptici ne-au spus că Europa – și cu atât mai mult România – este ferită de această isterie colectivă și de aceste manifestări neototalitare. Prin urmare, spuneau ei, ne pierdem vremea discutând despre un trend care îi afectează doar pe americani – și nici măcar pe toți americanii, ci doar pe aceia asociați cu mediul universitar. Iată însă că în mai puțin de un an de la valul de vandalism și agresiune socială și instituțională care s-a revărsat asupra societății americane, Franța și Marea Britanie iau o poziție clară împotriva mișcării woke, „culturii anulării” și corectitudinii politice.

Când nu vorbea aproape nimeni în România despre teoria critică și „cultura anulării” – cu excepția unor intelectuali pe care „moderații” noștri încercau să-i discrediteze – Marginalia a publicat în fiecare săptămână cel puțin un articol despre cele ce se petreceau în campusurile din Statele Unite. Unii au crezut că dacă se vor da de partea teoriei critice și a „culturii anulării” vor fi mai occidentali decât occidentalii. Ei erau emancipați și progresiști, în opoziție cu restul românilor – provinciali și tradiționaliști. Acum, probabil, în sufletul unora dintre ei are loc o dramă pe fond de confuzie: în definitiv, ei de partea cui sunt? Până la urmă, care sunt valorile lor reale? În tot ceea ce pretind că sunt și reprezintă, cât este mimetism și conformism și cât este convingere autentică, bazată pe discernământ și valori? Sunt de partea teoriei critice sau de partea lui Macron? Cine este mai occidental? Și ce înseamnă azi „a fi occidentalizat”? Franța și Anglia – piloni ai civilizației occidentale – reacționează. Și tocmai când mulți se pregăteau să sară mai mult sau mai puțin discret cu arme și bagaje în trenul progresului occidental, iată-i prinși pe picior greșit de semnalele date de liderii occidentali… Iată că a te declara în gest reflex „pro-occidental” nu mai este de ajuns. Și aici, ca în toate, este nevoie de discernământ.

În fine, ce va urma de aici înainte rămâne de văzut. Dacă în tot acest timp am reușit, oricât de puțin, să avertizăm cu privire la răspândirea teoriei critice și a corectitudinii politice în spațiul intelectual și academic românesc, putem spune că am atins unul dintre obiectivele pe care ni le-am impus. Să menționăm, la final, că tot efortul nostru este pur și simplu defensiv. Nu are nimic ofensiv și ideologic; motivul pentru care facem toate acestea este acela că vrem să trăim într-o societate civilizată, în care oamenii se respectă unii pe ceilalți indiferent dacă sunt albi sau negri, femei sau bărbați, credincioși sau atei. Vrem să trăim într-o societate în care ideile pot fi dezbătute fără teama de a fi pedepsiți sau ostracizați social. Libertatea de gândire este o condiție a descoperirii adevărului, iar descoperirea adevărului, o condiție a progresului moral, politic și social. Pentru aceste valori care reprezintă temelia societății și civilizației noastre moderne ne luptăm. Oricine înțelege necesitatea libertății devine inamicul „culturii anulării”. Iar Marginalia a ales să fie de partea libertății.

  • Tags
  • cancel culture
  • Macron
  • Marea Britanie

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Creația lui Wolfhart Pannenberg
Previous article Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației
[ Robert Gabriel Ciobanu ]

[ Robert Gabriel Ciobanu ]

Student la programul de master Philosophy, Politics and Economics la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București. Don Lavoie Fellow și Frédéric Bastiat Fellow la Mercatus Center, George Mason University. Young Affiliate la Network for Constitutional Economics and Social Philosophy (NOUS). Local Coordinator la Students for Liberty România. Bursier al fundației creștin-democrate „Konrad Adenauer”.

Related Posts

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale
March 1st, 2021

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila
February 28th, 2021

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.
February 28th, 2021

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
De ce literatura contează Cultură

De ce literatura contează

Feb 17th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.