Ciprian Apetrei. Cultura franceză a libertatii. In memoriam Samuel Paty

O misiune pedagogica tare dificilă ieri. Omagiu pentru Samuel Paty. Ce înseamnă libertatea de expresie, la scoala? Un concept folosit de multă lume, dar prea putin înțeles.

Este o triada a evolutivei cognitive, pe care trebuie să o pricepem. Educatie-cultura-identitate. În această ordine. Daca nu avem aceeași paradigma culturala, vom folosi în educatie concepte cu sensuri diferite si degeaba speram sa avem o identitate comuna.

Aici este marea problemă a Frantei, de fapt. Lipsa unei identitati commune clare. Este departe de a se rezolva, pentru că se vorbește foarte putin despre asta. Textele propuse de minister la omagiul de astăzi nu le spun nimic elevilor. Scrisoarea către institutori a lui Jean Jaures nu ne ajută sa înțelegem cum de avem atâția teroristi.

Ne-au avertizat fostii musulmani, ca Zineb sau Waleed, care s-au refugiat în Franța. Ne-au spus că cei care îi cauta sa ii omoare vor face asta cu toată lumea. Statul francez ii protejeaza, pe cat poate. În numele libertatii. Dar același Stat i-a lăsat în libertate si pe cei care vor să il distruga. În acest paradox al libertatii găsim o mare parte a impasului identitar al Frantei de azi.

Dacă nu avem aceeași înțelegere a libertatii, nu putem vorbi despre egalitate. Dacă copiii primesc o educatie parentala, familiala, religioasa, asociativa care le interzice libertatea în sensul francez al expresiei, educația publica ulterioara este foarte puțin eficienta. Dacă ai libertatea de a te purta oricum cu o femeie sau un necredincios, nu îi vei privi niciodată ca egali. Iar libertatea de care ei se bucura o vei vedea ca un atac la adresa ta. De aici imposibilitatea fraternitatii.

Aici cultura libertatii se întoarce împotriva celor care o practică cinstit. De aici necesitatea de a nu fi tolerant cu cei intoleranti. Iar cei care au sustinut contrariul, în numele unei diversitati fără noima, le-au creat teroristilor spații protejate de indocrinare a copiilor de ieri. Tinerii gata sa ucida astăzi.

Dacă ei așa cred că își castiga locul în Paradis, nu prea ai ce să le faci. În zona de valori personale este aproape imposibil de umblat. Freud numește asta supraeul, partea inconstientului unde se regasesc valorile și interdictiile primite din educația timpurie, care ne cenzureaza sau nu pulsiunile din “zona intunecata” . O zona pe care o cunoaștem foarte putin si o controlam si mai puțin. Fara o dezvoltare armonioasa aici putem deveni oricând fiare.

Voltaire numea fanatismul o boală a ratiunii, aproape imposibil de vindecat. Trebuie prevenita prin educatie.

Dar cum să educi un copil în spiritul libertatii la scoala, dacă el are o altă educatie, mai puternică, în altă parte?

Ultimii teroristi care au lovit în Franta au același profil: tineri cu creierul spalat, gata sa ucida pentru a ajunge mai repede în Paradis. Cel care l-a omorât pe profesorul Paty își cauta o tinta, profesorul a fost o alegere printre altele. Totul a fost în neregula acolo: parintele care s-a crezut liber sa instige public la violenta împotriva profesorului, care s-a simtit liber sa se ducă sa ceară socoteală la școală, predicatorul islamist care s-a simțit liber sa il insoteasca, deși nu avea nici o competenta si știa ca este fisat de poliție. Toata această serie de libertati este aberanta. Acum sunt la inchisoare si locurile de educatie alternativa au început să fie inchise. Musulmanii care fac parte din cultura franceză le-au indicat de mult. Sunt primii care refuza identitatea islamista pentru copiii lor. Au tot spus că acestia nu trebuie lăsati liberi sa isi predice ura. On se faire avoir, vous allez voir.

Rousseau spunea, acum trei sute de ani, ca educația religioasa nu este potrivita pentu copii. Pentru că acestia nu pot înțelege misterele religioase si nu vor putea ieși din paradigma învățată timpuriu niciodată. Practic nu vor fi niciodata cu adevărat liberi, la maturitate. Urgenta salvarii sufletului ii face un face teren fertil pentru o intoleranta ucigatoare, care ii poate impinge oricând la actiune. Pare un text scris astăzi, nu?

În spatiul cultural crestin s-a rezolvat asta, nu se mai învață copiii sa fie agresivi cu ereticii, sectarii si necredinciosii, cum ar fi evreii. Există o confluenta a culturii religioase si cea republicana a libertatii. Într-un fel, laicitatea a câştigat. Dovada ca glumele despre creștini nu produc victime. Nici măcar cele de un prost gust absolut din Charlie. Neutralitate religioasa, respectarea pasnică a Celuilalt și umor, fara nici o restrictie, acestea sunt ingredientele culturii franceze ale libertatii. Care sper să poata fi practicata în pace de acum incolo.